Viitorul transplanturilor: sistemul imunitar va fi „păcălit” pentru a accepta mai uşor organe străine

Metodele utilizate în mod obişnuit presupuneau injectarea unei mici cantităţi din măduva osoasă a donatorului, ce conţine celule imunitare primordiale; din acestea se formează celulele sistemului imunitar care vor „recunoaşte” şi accepta astfel organul transplantat pacientului receptor. În prealabil, însă, trebuie distrusă, prin chimioterapie şi radioterapie, măduva osoasă a receptorului.

Chiar şi aşa, după transplant pacienţii trebuie să urmeze, permanent, un tratament cu medicamente anti-rejectoare, menite să împiedice respingerea transplantului. Aceste medicamente pot avea efecte adverse severe, mergând până la instalarea diabetului, a infecţiilor, a bolilor cardiovasculare sau a cancerului.

• Premiul Nobel pentru Literatură 2024, acordat scriitoarei sud-coreene Han Kang
• Câte ore de sport trebuie să faci pe săptămână ca să te ferești de hipertensiune?

Noua metodă se bazează pe cercetările întreprinse de imunologul australian Sir Francis Macfarlane Burnet şi zoologul brazilian Peter Medawar, care în anul 1960 au câştigat Premiul Nobel pentru descoperirea faptului că sistemul imunitar al animalelor poate fi „antrenat” pentru a tolera ţesuturi vii străine.

Noua metodă brevetată de cercetătorii americani se bazează pe un amestec de celule stem din sângele donatorului şi un tip special de celule, numite „facilitatoare”, care creează un mediu favorabil pentru activitatea celulelor stem şi permit acceptarea ţesuturilor străine de către organismul receptor.

Astfel, în corpul pacientului receptor vor coexista populaţii de celule provenite de la două organisme diferite, stare pe care cercetătorii o numesc himerism. Scopul utilizării amestecului de celule stem şi celule facilitatoare este „obişnuirea” organismului primitor cu celulele provenite de la donator, situaţie pe care oamenii de ştiinţă au denumit-o „toleranţă himerică”. Odată injectată, această combinaţie de celule va ameliora răspunsul sistemului imunitar al primitorului faţă de organul transplantat.

În asemenea condiţii, după un anumit timp de la operaţie, se poate renunţa parţial sau total la tratamentul anti-rejecţie. Obiectivul cercetătorilor a fost „înţărcarea” pacienţilor de medicaţia anti-rejecţie la un an după transplant.

Metoda a fost testată pe opt pacienţi, care au suportat transplanturi de rinichi. Rezultatele au fost următoarele: cinci din cei opt pacienţi nu au mai avut nevoie de administrarea medicaţiei anti-rejecţie după un an de la operaţie; una dintre paciente nu a mai avut nevoie de medicamente anti-rejecţie la aproape doi ani de la intervenţie, iar alţi doi au prezentat un răspuns parţial, care a permis reducerea dozei de anti-rejectoare.

Oamenii de ştiintă vor valorifica metoda lor brevetată înfiinţând o companie numită Regenerex LLC, care a va avea ca obiect de activitate comercializarea combinaţiei de celule stem şi celule facilitatoare, pentru implementarea acestui nou sistem de tratament.

Sursa: Reuters