Transpiraţia, un mecanism de apărare?

Axilele sunt zone în care bacteriile se înmulţesc intens. Nu numai că reprezintă un mediu propice, dar şi asigură hrănirea bacteriilor. Cea mai mare parte a corpului uman este acoperit de glande sudoripare ecrine, care secretă apă şi săruri. Acest proces nu hrăneşte nimic şi, astfel, transpiraţia se poate evapora fără a lăsa un miros neplăcut. Cu toate acestea, în unele regiuni ale corpului, acolo unde părul se dezvoltă la pubertate, există glande sudoripare de un alt tip – apocrine. Aceste glande nu elimină numai apă şi săruri, ci şi sialomucină, un compus chimic care se regăseşte şi în alte secreţii ale corpului, de exemplu în laptele matern.

• A fost aprobat cel de-al 15-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei
• Piaţa datoriilor pe Wall Street, la cel mai ridical nivel din 2007 încoace

Încercând să afle cum anume acest proces îl avantajează pe om, specialiştii s-au gândit iniţial că, din moment ce sialomucina începe să fie secretată la pubertate, ea ar putea avea legătură cu menţinerea părului sau atragerea unui partener.

Însă o nouă teorie susţine că pubertatea nu este numai o perioadă centrată pe găsirea unui partener, ci şi pe obţinerea independenţei faţă de părinţi. individul respectiv nu mai este ocrotit de grija adulţilor, ci trebuie să se descurce singur, expus tuturor pericolelor. O metodă de a se apăra ar fi împrăştierea unui miros corporal care poate îndepărta prădătorii. Transpiraţia şi mirosul ei neplăcut, apărute ca urmare a eliberării de adrenalină, sugerează că oamenii elimină această secreţie pentru a transmite un semnal către alte animale, aşa cum obişnuieşte să facă sconcsul.

Sursa: io9