Setea de petrol, vinovată de moartea misterioasă a aproape 1.000 de delfini?

Carlos Yaipen-Llanos, preşedintele organizaţiei Orca Peru, a declarat într-un interviu că necropsiile efectuate alături de colegii săi în cadrul a 3 expediţii separate au arătat că delfinii examinaţi sângerau în zona urechii medii, prezentând totodată fracturi în acea zonă. De asemenea, aceştia aveau gaze în organele interne şi sufereau de enfizem pulmonar acut, toate aceste simptome indicând moartea prin boala de decompresie.

„Aceste animale au murit în urma bolii de decompresie, provocată de o traumă acustică”, a declarat expertul.

• Reguli noi pentru fermieri începând cu 1 ianuarie 2026
• Ce cred cei mai mulți europeni despre migranți?

Concluzia specialistului contrazice rezultatele obţinute de investigaţia oficială a guvernului, care a exclus testările seismice drept posibile cauze, indicând o boală necunoscută ca sursă a morţilor.

Dr. Yaipen-Llanos afirmă că echipa sa a efectuat necropsii asupra a 30 de delfini, examinând toate organele acestora. În schimb, oamenii de ştiinţă din echipa de investigaţie a guvernului au investigat doar 2 delfini, analizând 3 organe ale fiecăruia, a declarat doctorul. 

Dr. Yaipen-Llanos afirmă că în cadrul fiecărei expediţii au descoperit animale care tocmai muriseră, ceea ce indică „existenţa unei surse puternice de sunet care a continuat să existe în ocean; nu este vorba de un singur eveniment sonor”.

Guvernul peruan insistă că nu au fost efectuate testări seismice în zonele în care delfinii au murit, însă un pescar din zonă a declarat într-un interviu că astfel de testări aveau loc în acea zonă în momentul în care delfinii au început să moară. El Comercio, cel mai mare ziar din Peru, a relatat că Marina Peruviană a permis companiilor petroliere să efectueze testări seismice începând cu luna noiembrie, cu puţin înainte ca primii delfini morţi să fie găsiţi pe plaje.

„Mă aşteptam să descoper o infecţie virală, dar nu am descoperit niciun semn clinic care să indice aşa ceva. Toate animalele aveau fracturi în urechea medie, iar organele interne erau distruse de bule de aer”, a declarat Dr. Yaipen-Llanos. Boala de decompresie a fost studiată în detaliu în cazul oamenilor, petrecându-se atunci când un scufundător iese la suprafaţă foarte repede, iar azotul pe care acesta l-a absorbit din tubul cu aer comprimat forţează formarea unor bule în vene şi ţesuturi. Această boală poate fi letală.

Oamenii de ştiinţă credeau în trecut că mamiferele marine, precum balenele şi delfinii, sunt relativ imune la boala de decompresie. Un studiu recent a infirmat această teorie, cercetătorii detectând decese în rândul mamiferelor marine provocate de boala de decompresie, mai ales „în urma activităţilor antropogene, precum testările seismice sau folosirea sonarelor militare”.

Michael Moore, veterinar şi expert în biologie mamiferelor marine în cadrul Woods Hole Oceanographic Institution, afirmă că testările seismice ar fi putut provoca un şoc delfinilor, făcând ca particulele de azot din corp să părăsească sângele şi să pătrundă în organe, provocând bulele observate în cadrul necropsiilor.

Sursa: New York Times