Bizar: mumii „Frankenstein” descoperite în Scoţia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Potrivit rezultatelor obţinute printr-o nouă metodă de datare cu izotopi şi prin analize ADN, mumiile (una de sex masculin şi alta de dex feminin) au fost create din rămăşiţele pământeşti ale mai multor oameni. Motivul acestei îmbinări, spun oamenii de ştiinţă, este rămâne deocamdată necunoscut.

Mumiile au fost descoperite de mai bine de 10 ani sub rămăşiţele unei case din secolul al XI-lea, din Cladh Hallan, un sat preistoric de pe insula South Uist, aparţinând Scoţiei. Specialiştii susţin că cele două corpuri au fost îngropate în poziţie fetală, la 300 – 600 de ani după deces.

• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce
• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător

Analizând starea şi structura scheletelor, experţii au observat că mumiile au fost plasate într-o turbărie destul de mult timp pentru a le asigura conservarea, ulterior fiind mutate. Cercetătorii s-au decis să realizeze analiza ADN după ce s-a constat că maxilarul mumiei de gen feminin nu se potrivea cu restul capului. Astfel, au observat că oasele provin de la diferiţi oameni, care nici măcar nu avuseseră aceeaşi mamă. Corpul feminin este alcătuit din părţi datând din aceeaşi perioadă. În schimb, mumia masculină este formată din părţi ale unor oameni care au murit la sute de ani distanţă unii de ceilalţi.

Mumiile de la Cladh Hallan sunt cu atât mai neobişnuite, cu cât au fost păstrate uimitor de bine.

Turbăria este un mediu bogat în acid şi sărac în oxigen, care inhibă dezvoltarea bacteriilor ce descompun organismele. Aceste condiţii sunt deosebit de bune pentru păstrarea materialelor organice. Pe de altă parte, în condiţii de aciditate, materialele pe bază de calciu sunt atacate, motiv pentru care majoritatea mumiilor ţinute în acest mediu şi-au păstrat mai bine pielea şi ţesuturile moi decât oasele.

Corpurile mumiilor din Cladh Hallan sunt încă articulate, adică oasele sunt ataşate unele de altele, la fel ca în cazul oamenilor vii. Acest lucru sugerează că groparii au scos rămăşiţele omeneşti din turbărie înainte ca acidul să distrugă oasele. Atunci când mumiile au fost reînhumate în sol, ţesutul moale a reînceput să se deterioreze.

Cercetătorii nu cunosc motivul pentru care locutorii au recurs la un astfel de proces de mumificare. Cu toate acestea, una din teorii aparţine autorului studiului care a presupus că oamenii din Epoca Bronzului au vrut să facă un un lucru practic. „Poate că atunci când capul s-a deteriorat, au fost nevoiţi să folosească un altul”, a explicat Terry Brown. Pe de altă parte, este posibil ca această combinare de rămăşiţe să fi fost realizată deliberat, pentru a crea un strămoş simbolic care să întruchipeze mai multe trăsături.

Sursa: National Geographic

Foto: Mike Parker Pearson, University of Sheffield