Perfecţiunea naturii: Soarele este o sferă aproape desăvârşită

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ţinând cont că Soarele este un glob gazos care se roteşte, oamenii de ştiinţă se aşteptau ca acesta să aibă o umflătură în dreptul liniei ecuatoriale, deci o formă oarecum asemănătoare unei farfurii zburătoare. Planeta Jupiter demonstrează acest efect foarte bine. Datorită ratei de rotaţie foarte mari (o rotaţie completă la 10 ore), aceasta este cu aproximativ 7 procente mai lată la ecuator comparativ cu distanţa dintre cei doi poli.

Acum, o echipă condusă de doctorul Jeffrey Kuhn, din cadrul Universităţii Hawaii, a realizat o serie de măsurători precise ale liniei ecuatoriale a Soarelui. În urma acestor măsurători, cercetătorii au avut o surpriză: Soarele nu se lăţeşte atât de mult la Ecuator. Diametrul ecuatorial este de 1,4 milioane km, însă diferenţa dintre diametrul de la Ecuator şi cel dintre poli este de numai 10 kilometri.

Dacă am reduce dimensiunea Soarelui la dimensiunile unei mingi gonflabile obişnuite, această diferenţă ar fi mai mică decât grosimea unui fir de păr uman.

Singurul obiect sferic mai apropiat de perfecţiune este o sferă de siliciu creată ca măsură-standard pentru masă.

Rezultatele reprezintă încununarea a 50 de ani de eforturi în ceea ce priveşte măsurarea Soarelui. Mai mult decât atât, aceste eforturi au fost îngreunate de atmosfera Terrei. „Într-un final, din spaţiu, am reuşit să-i dăm de cap”, a declarat Kuhn.

Observaţiile au o importanţă majoră în aflarea informaţiilor referitoare la interiorul Soarelui, despre care specialiştii spun că se roteşte cu diferite viteze, aşa cum traficul de pe o autostradă se desfăşoară cu viteze diferite de la un moment la altul. Această distribuţie a vitezeilor poate fi estimată pornind de la diferite măsurători realizate asupra formei stelei sau asupra modului în care ea se balansează. Noua măsurătoare indică faptul că straturile superioare ale Soarelui se deplasează mai lent decât se credea, iar Kuhn consideră că o cauză posibilă ar fi turbulenţele din interior.

Echipa a mai cercetat şi schimbările survenite la nivelul diametrului de-a lungul a doi ani de observaţii, schimbări care ar putea fi corelate cu ciclul de 11 ani al activităţii solare, dar au concluzionat că, dacă aceste variaţii există, ele sunt prea mici pentru a fi detectate.

Sursa: The Guardian