Curcubeul, ”minunea” pe care omenirea a explicat-o abia în urmă cu 300 de ani

Curcubeul era numit în latină „arcus pluvius”, iar vechii greci şi romanii credeau că acest „arc al ploii” este legătura făurită de zeiţa curcubeului, Iris, între muritori şi zei.

„Iris” în limba greacă însemna „cerc colorat” şi cuvântul era folosit de asemenea pentru a desemna irisul ochiului sau cercul colorat de pe coada unui păun. De la zeiţa Iris provine şi numele florii de iris, al elementului chimic „iridium” sau cuvântul „iridescent”=”care îşi schimbă culorile”.

• Descoperire arheologică fabuloasă: Scoicile care cântau acum 6.000 de ani
• Nikolai Vavilov: savantul care a murit de foame pentru a salva omenirea

Pentru poetul grec Homer (în „Iliada”) curcubeul avea o singură culoare şi anume violet, în timp ce filosoful Xenofan din Colofon insista că avea trei culori: violet, galben şi roşu. Aristotel este de acord cu Xenofan, în lucrarea „Meteorologica”: „Curcubeul are trei culori, acestea trei şi nu altele.”

Până în secolul 17, atunci când a fost explicat ştiinţific, fenomenul natural era o minune cerească atribuită divinităţii şi în toate culturile există mituri şi credinţe despre curcubeu.

Cea mai importantă menţiune de acest fel este cea din Biblie:

„Închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul”.Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: „Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori, Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.

Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!”Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe:„Acesta este semnul legământului, pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ”. – Facerea (Geneza), cap. 9

În timpul Renaşterii oamenii ajuseseră la concluzia că există patru culori ale curcubeului: roşu, albastru, verde şi galben.

René Descartes descrie pentru prima oară în 1637 o posibilă legătură între curcubeu şi fenomenul de reflexie şi refracţie a luminii.

Sir Isaac Newton va fi cel care va explica pe larg fenomenul de formare printr-o prismă a spectrului constituit din 7 culori, în lucrarea „Optics”, publicată în 1704.

Citeşte continuarea în Rador!