Cele cinci momente esențiale ale celui de Al Doilea Război Mondial. Fără ele, soarta lumii ar fi fost alta

La finalul celui de Al Doilea Război Mondial numărul victimelor a atins 60-80 de milioane.

Cel de Al Doilea Război Mondial a început în data de 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă și s-a terminat cu capitularea Japoniei, în data de 2 septembrie 1945. În cei șase ani de lupte și-au pierdut viața, conform unor estimări, între 60 și 70 de milioane de persoane, aproximativ 3% din populația lumii. Marea majoritate a celor care au murit erau civili, fie ei în lagăre sau în timpul luptelor și bombardamentelor, notează History.

• MESAJE DE CRĂCIUN. Cele mai frumoase mesaje, urări şi felicitări pentru cei dragi
• Misiunea Lucy care va studia asteroizii troieni ai planetei Jupiter, lansată astăzi

Germania a apelat la razboiul fulger (blitzkrieg) pentru a cuceri Țările de Jos, Belgia și Franța în primele luni ale războiului și a forțat peste 300.000 de trupe britanice și aliate să părăsească Europa continentală din Dunkirk. În iunie 1941,  Adolf Hitler încalcă pactul său de neagresiune cu Uniunea Sovietică și lansează Operațiunea Barbarossa, care a adus trupele naziste la porțile Moscovei.

Intrarea Statelor Unite în război a venit ca urmare a atacului de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, operațiunea Hawaii, așa cum a numit Statul Major japonez. Atunci când SUA și-a adus trupele în Europa, vechiul continent era deja ocupat în mare parte de naziști și aliații lor, printre care se număra și România.

În cei șase ani de lupte au existat mai multe momente care au schimbat cursul conflictului, dar acestea cinci se dovedesc fundamentale. În absența lor sau dacă acestea ar fi avut loc mai târziu, putem fi siguri că soarta lumii ar fi fost alta.

5. Respingerea Germaniei pe două fronturi

În primii trei ani ai războiului, forțele Axei au reușit să ocupe mare parte din Europa, înaintarea lor fiind oprită la est de către Armata Roșie la Stalingrad, într-o confruntare care a durat din august 1942 până în februarie 1943. Această bătălie a adăugat, singură, două milioane de morți la numărul total de pierderi umane ale războiului.

Respingerea forțelor naziste din est a fost dublată de căderea lui Benito Mussolini și de atacul Aliaților asupra Normandiei din data de 6 iunie 1944. În câteva săptămâni naziștii au pierdut Parisul și, ulterior, Bruxelles.

4. Bătălia de la Bulge

Germania s-a trezit atacată din ambele părți, în timp ce trupele sovietice înaintau în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România, iar Aliații occidentali continuau să împingă frontul spre est. Forțat să lupte un război pe două fronturi cu resurse limitate, Hitler a autorizat o ofensivă frontul din vest, în speranța divizării liniilor aliate.

Atacul surpriză din 16 decembrie 1944din pădurea Ardeni a dus la destabilizarea Aliaților. Forțele americane au rezistat armatelor germane, dar au pierdut aproximativ 20.000 de oameni. Ceea ce a devenit cunoscută sub numele de Bătălia de la Bulge s-a dovedi a fi ultimul mare eșec al Germaniei, deoarece Armata Roșie a lansat o ofensivă de iarnă pe frontul de est care îi va aduce în Berlin până în primăvară.

3. Capitularea Germaniei

După bombardarea Dresdei și a altor orașe germane care au dus la pierderea vieților a zeci de mii de civili, Aliații occidentali au traversat Rinul și înaintat spre est, spre Berlin. Pe măsură ce se apropiau de capitală, trupele aliate au descoperit urmele Holocaustului în timp ce eliberau lagăre de concentrare. Cu ambele fronturi prăbușindu-se și apropiindu-se de o înfrângere inevitabilă, Hitler s-a sinucis în buncărul său la 30 aprilie 1945.

Succesorul lui Hitler, Marele Amiral Karl Dönitz, a început negocierile de pace și, la 7 mai, l-a autorizat generalul Alfred Jodl să semneze o predare necondiționată a tuturor forțelor germane. Cu toate acestea, Stalin a refuzat să accepte capitularea semnată la sediul generalului american Dwight D. Eisenhower din Reims, Franța și i-a obligat pe germani să semneze un altul în ziua următoare, după ce sovieticii au ocupat Berlinul.

2. Bombardamentele atomice din și Nagasaki

Ultimul front rămas activ după capitularea Germaniei a fost din Japonia, împotriva Japoniei. Forțele americane făcuseră o înaintare lentă, dar constantă către Japonia, după ce au întors cursul războiului cu victoria în bătălia din Midway din iunie 1942. Luptele de la Iwo Jima și Okinawa din iarna și primăvara anului 1945 au fost printre cele mai sângeroase din acest război, iar analiștii militari au calculat cel puțin un milion de militari morți în cazul unei invazii terestre asupra Japoniei.

La 16 iulie 1945, președintele Harry Truman, care a devenise președinte de mai puțin de patru luni, după moartea lui Franklin D. Roosevelt, a autorizat utilizarea bombelor nucleare împotriva Japoniei, în speranța de a aduce un sfârșit rapid al războiului. La 6 august 1945, bombardierul american B-29, Enola Gay, a aruncat o bombă atomică asupra orașului Hiroshima, ucigând imediat aproximativ 80.000 de oameni. Acest bombardament a fost urmat de către atacarea orașului Nagasaki trei zile mai târziu.

1. Japonia capitulează

După cele două atacuri nucleare, Japonia se confrunta cu riscul unei invazii sovietice și asta deoarece îi URSS declarase în mod formal război în data de 8 august și ocupând provincia Manciuria aflată sub control japonez.

În cadrul unei ședințe a Consiliului Imperial, împăratul Hirohito a decis în favoarea capitulării, urmată de o primă transmisiune radio o vocii sale în care făcea acest anunț.

În data de 2 septembrie, generalul Douglas MacArthur a acceptat capitularea Japoniei la bordul vasului Missouri, ancorat în Golful Tokyo, alături de o flotă de 250 de vase ale Aliaților.

Citește și:

Conferința de la Teheran, testul politic al Aliaților din Al Doilea Război Mondial

De ce a folosit SUA o a doua bombă atomică împotriva Japoniei?

5 comori care s-au pierdut în timpul celui de Al Doilea Război Mondial

Operațiunea Valul Nimicitor, atacul Aliaților asupra Ploieștiului