Prima pagină Istorie

Împărţirea Poloniei şi invazia trupelor sovietice

Oana Bujor 10.28.2018 | ● Vizualizări: 2345
Sursa-captură Youtube     + zoom
Galerie foto (1)

Septembrie 1939 a fost momentul invaziei germanilor în Polonia, eveniment ce a declanşat Al Doilea Război Mondial. Însă Germania nu a fost singura putere ce a invadat Polonia în acea lună, sovieticii se aflau pe acelaşi traseu.

Prepararea propagandei

Germania şi Uniunea Sovietică nu erau aliaţi. Ideologia nazistă a lui Hitler includea condamnarea comunismului. Partidul Nazist oferea afaceriştilor capitalişti mână liberă pentru detestarea comunismului. Însă anterior izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, politica era mai importantă decât ideologia. Astfel cele două ţări au semnat acordul secret Ribbentrop-Molotov ce susţinea împărţirea Poloniei de-a lungul unei graniţe prestabilite. 

Atunci când germanii au invadat Polonia la începutul lui septembrie 1939, sovieticii nu au reacţionat imediat  În acel moment aveau probleme cu Japonia. Pe 15 septembrie, trupele sovietice s-au îndreptat către graniţa poloneză. Conform comandanţilor sovietici, aceasta nu avea să fie o invazie, ci o „eliberare a muncitorilor polonezi de sub conducerea nedreaptă a proprietarilor”. 

Primele ciocniri

Pe 17 septembrie 1939 a început invazia. La cinci dimineaţa, cavaleria a trecut graniţa urmată la scurt timp de armată. Polonezii erau slab pregătiţi pentru invazia sovietică. Pactul Ribbentrop-Molotov era un secret, mare parte dintre trupele poloneze s-au axat pe protejarea graniţei vestice chiar şi înainte de atacul germanilor, iar graniţa estică era slab apărată. 



Armata poloneză era mare şi curajoasă, dar deja se confrunta cu haosul războiului din vest. Astfel, poziţiile de apărare ale polonezilor au fost la scurt timp preluate de Armata Roşie. În timpul primei zile, sovieticii au avansat 96 de kilometri, nu a durat mult până când partea estică a Poloniei a fost cucerită. 

O armată furioasă

La auzul tancurilor şi tropotul bocancilor, polonezii şi-au părăsit casele, speraţi şi confuzi de ceea ce vedeau. Mulţi dintre soldaţii sovietici erau îmbrăcaţi sărăcăcios sau le lipseau părţi din uniformă. Tancuri, tractoare şi alte vehicule erau abandonate pe marginea drumului din cauza lipsei combustibilului. Deşi se aşteptau să găsească sărăcie, trupele sovietice au dat peste o ţară aparent bogată pe care o cuceriseră. Colonelul G.I. Antonov îşi aminteşte după 25 de ani cum trupele nu mai ascultau de ordinile superiorilor. 

Confruntarea

După câteva zile, sovieticii s-au apropiat de noua graniţă stabilită cu germanii pentru divizarea Poloniei. Înainte de invazie, trupelor sovietice le-a fost ordonat să evite luptele cu germanii şi să stabilească disputele paşnic. Însă în timp ce se apropiau de graniţa germană, ciocnirile au devenit inevitabile. Ambele armate erau într-o zonă de război şi se confruntau cu forţe necunoscute. Dacă se trăgea cu arma înainte ca o întrebare să fie pusă, confruntările puteau escalada rapid. 

Acest lucru a dus la o serie de pierderi în noua zonă de graniţă. Însă ofiţerii înţelegeau rolul acestei noi situaţii strategice şi încercau să rezolve dispute chiar şi atunci când soldaţii erau răniţi sau omorâţi.  În unele zone, germanii au trecut noua graniţă ocupând astfel teritoriul sovietic. Acest lucru ducea deseori la discuţii intense, înainte ca germanii să se retragă. 

Per total cele două armate au cooperat. Germanii au cedat fortăreaţa Brest Armatei Roşii, apoi ambele armate au realizat o paradă militară în oraş. 

Sovietizarea

Apoi a început procesul de „sovietizare”, transformarea Poloniei pentru a urma aceleaşi politici precum cele ale URSS-ului.  Condus din interior de către un ministru al Uniunii Sovietice, NKVD-ul i-a ruinat pe mulţi polonezi. 

Schimbările economice au venit rapid. Reforma monetară a înlocuit zlotul polonez cu rubla sovietică, astfel polonezii au rămas fără averi. Bunurile au dispărut rapid din magazine, fapt ce i-a forţat pe locuitori să plătească sume exorbitante pentru produse pe piaţa neagră. 

Afacerile private au fost închise sau înlocuite de unele conduse de guvern. Oamenii au fost lăsaţi fără alimentele de bază precum pâinea. 

Un singur om, un singur vot

Cel mai simbolic act a venit odată cu alegerile Consiliului Suprem al Republicii Populare Poloneze, după cum a fost redenumită ţara de sovietici. După şase săptămâni de propagandă intensă, votanţii au descoperit că era o singură opţiune pentru poziţia de prim-membru al consiliului, Iosif Stalin. Sovieticii au adus la scurt timp partea controlată de ei în ruină. Însă doar atunci când au venit germanii în zona lor, peste doi ani, ca urmare a invadării URSS de către nemţi, în iunie 1941, polonezii au înţeles că totul putea fi mult mai rău. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: 

 
 
 
 
 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI