Istoricii au descoperit sistemul ingenios prin care apeductele lumii antice au fost păstrate curate

Cu mult timp în urmă, Apeductul lui Valens era una dintre cele mai mari astfel de construcții ale lumii antice.

Până în secolul al V-lea, locuitorii Constantinopolului își primeau apa prin acest canal, numit după împăratul Valens, care ar fi depășit 500 de kilometri în perioada sa de glorie. Astăzi, oamenii de știință au identificat în sfârșit trucul ingenios folosit cândva pentru a păstra curată întreagă infrastructură.

• Arheologii au scos la lumină noi indicii despre Templul Mortuar al Reginei Hatșepsut
• De unde provin piesele din mozaicul lui Alexandru cel Mare? Iată ce arată cele mai noi…

Apeductul necesita multă mentenanță. Canalul se întindea pentru a include izvoare de apă dulce de până la 120 de kilometri depărtare de oraș. Sistemul încorpora canale uriașe, 90 de poduri imense și numeroase tuneluri care ajungeau până la 5 kilometri lungime.

Prin colectarea și studierea depozitelor de carbonat de calciu, echipa de cercetători a reușit să evalueze depunerile de calcar din apeduct. Mostrele colectate au sugerat că depunerile de calcar erau echivalente cu mai puțin de 30 de ani de acumulare, deși canalele au funcționat timp de peste șapte secole, cel puțin până în anii 1100.

Întregul apeduct, menținut și curățat de calcar pe vremea Imperului Bizantin

„Asta înseamnă că întregul apeduct era menținut și curățat de depuneri de calcar pe vremea Imperului Bizantin, chiar și la scurt timp după ce nu a mai funcționat”, a explicat Gül Sürmelihindi, paleoclimatolog la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, Germania.

O anumită secțiune a canalului a dezvăluit cum ar fi fost acest lucru posibil: o întindere de 50 de kilometri a porțiunii centrale a apeductului care era formată din două canale, unul deasupra celuilalt, traversând ocazional poduri pe două niveluri.

O astfel de strategie ar fi permis inginerilor să curețe apeductul fără să oprească în totalitate debitul de apă spre Constantinopol timp de săptămâni sau chiar luni. Un asemenea fapt ar fi cauzat probleme majore.

„Ar fi fost o soluție costisitoare, însă practică”

Calcarul ar fi putut înfunda în cele din urmă cursurile de apă, așa că cercetătorii cred că activitățile minuțioase de curățare ar fi avut loc destul de regulat.

„Este foarte probabil ca acest sistem să fi fost stabilit pentru a permite curățarea și mentenanța. Ar fi fost o soluție costisitoare, însă practică”, a explicat Cees Passchier, geolog la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.

Întregul apeduct a fost construit, de fapt, în secțiuni în decurs de câteva decenii, iar sistemul este doar încă un exemplu al construcțiilor avansate din timpul Imperiului Roman, potrivit Science Alert.

De ce îi impresionează apeductele cel mai mult pe cercetători?

Deși romanii nu au inventat apeductele, aceștia le-au făcut mai mari și mai sofisticate ca niciodată. Gül Sürmelihindi descrie sistemele de gestionare a apei precum acesta drept „una dintre cele mai inovatoare reușite tehnice” ale Imperiului Roman.

Totodată, multe alte apeducte furnizau apă și în orașe romane, iar unele dintre aceste orașe primeau mai multă apă atunci decât primesc în zilele noastre. Până acum, oamenii de știință au aflat despre existența a peste 2.000 de apeducte pe distanțe lungi.

„Aceste apeducte sunt în mare parte renumite pentru podurile lor impresionante, precum Pont du Gard din sudul Franței, care încă mai rezistă după două milenii. Însă, apeductele impresionează cel mai mult prin modul în care problemele din timpul construirii lor au fost rezolvate, probleme care le-ar da bătăi de cap chiar și inginerilor moderni”, a adăugat Cees Passchier.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O animație 3D dezvăluie cum erau construite podurile superbe din Evul Mediu

Top 10 informații esențiale despre arhitectura romană

Tehnologii antice uitate care au fost reinventate în era modernă

MISTERUL celebrelor apeductelor de tip ”puquios” din Peru a fost dezlegat. De ce au fost construite în formă de spirală – FOTO