Un glob ceresc din secolul al VII-lea a fost restaurat și arată spectaculos

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un glob ceresc rar din secolul al XVII-lea din colecția Museo Galileo din Florența a fost restaurat la forma de odinioară după șase luni de studiu, curățare și reparare.

Conservarea a restabilit lizibilitatea globului, redându-i totadată culorile vii și detaliile imaginilor și textului, scrie The History Blog.

Globe Celeste a fost început de Joost de Hondt, numit și Hondius, în 1611. Hondt a fost unul dintre cei trei cartografi preeminenți din Amsterdam într-o perioadă în care fluxul constant de noi informații geografice a făcut din crearea de hărți și globuri actualizate o afacere foarte profitabilă.

Când de Hondt a murit, în 1612, fiul său, Jodocus Hondius cel Tânăr, a completat globul alături de Adriaen Veen.

Globul este construit din hârtie și acoperit cu un lac protector

Dedicat „domnilor Provinciilor Unite ale Belgiei”, globul ceresc înfățișează constelațiile și stelele, folosind observațiile antice ale lui Claudius Ptolemeu ca bază, dar cu actualizări majore de la astronomii și exploratorii din Epoca Descoperirilor, inclusiv stelele de la nord de Tropicul Capricornului, observat de Tycho Brahe, al cărui portret este pe glob, și noile constelații din emisfera sudică documentate pentru prima dată de Pietre Diercksz Keyser și Frederick de Houtman.

Globul este format din 12 benzi de hârtie având 14 centimetri în zonele cele mai largi. Fiecare bandă este împărțită în două părți și acoperită cu capse circulare la capete.

Benzile au fost imprimate cu plăci de cupru gravate meticulos și apoi colorate cu pigmenți și coloranți după ce au fost asamblate pe o carcasă sferică cu o singură axă care o susține în interior. Globul a fost apoi acoperit cu lac protector din șelac sau altă rășină naturală pentru a permite manipularea lui fără a deteriora suprafața.

Restaurarea a scos la iveală noi informații despre structura globului. A fost construit dintr-un nucleu minuscul de doar câțiva milimetri în diametru.

Nouăsprezece straturi mai târziu, globul avea un diametru de 53 de centimetri. Odată ce s-a uscat, s-a făcut o mică deschizătură și materialul din interior a fost spart și îndepărtat. O scândură de stejar a fost apoi introdusă prin capete și fixată cu știfturi de alamă pentru a menține stabilă axa sferei.

Cercetătorii nu au găsit documente despre restaurările anterioare, așa că au folosit tehnici non-invazive precum fluorescența ultravioletă, infraroșu de culoare falsă și raze X pentru a identifica materialele utilizate în intervențiile originale și anterioare.

Acest glob ceresc a mai fost restaurat cu aproximativ 80 de ani în urmă

Suprafața globului avea cel puțin două adâncituri potențial cauzate de căderi accidentale, precum și zone în care existau urme evidente de frecare și zgârieturi, făcând imaginile și constelațiile dificil de descifrat. Curățarea delicată a permis recuperarea nuanțelor originale ale constelațiilor vopsite în galben, roșu, verde, albastru și maro, redând frumusețea imaginilor.

Pentru a repoziționa mai precis capacul de hârtie, s-a decis îndepărtarea completă a benzii de hârtie și ridicarea capacului pentru a vedea în interiorul globului, unde s-au făcut noi observații asupra naturii și grosimii straturilor; a fost făcută și 0 descoperire surpriză: o crenguță de salcie cu două plicuri de hârtie legate care au fost introduse cel mai probabil pentru a repara o adâncitură din hârtie în timpul unei restaurări despre care anterior nu se știa nimic.

S-a hotărât îndepărtarea crenguței, dat fiind că nu mai avea o utilitate și nu făcea parte din structura originală, iar pachetele de hârtie au scos la iveală o bucată de ziar împăturită datată 24 decembrie 1942, indicând faptul că globul a mai fost restaurat și atunci.

Vă recomandăm să citiți și:

Cinci situri arheologice mai puțin cunoscute din regiunea Attica, din Grecia

Misterul craniului cu urechi din Napoli a fost elucidat

Prințesa Persană, o mare farsă arheologică și misterul unei crime nerezolvate

Zaruri antice de pe vremea romanilor au fost descoperite într-un vechi crematoriu din Norvegia