Un ritual viking brutal, cunoscut drept „vulturul însângerat”, era posibil din punct de vedere anatomic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cunoscuți pentru bărcile lor lungi și incursiunile sângeroase, vikingii au fost mereu asociați cu violențele exagerat de brutale. Între secolele VIII și XI, aceste grupuri au părăsit meleagurile nordice pentru a prăda Europa.

Cel mai notabil este „vulturul însângerat”, un ritual pe care acești războinici l-ar fi pus în aplicare cu cei mai detestați inamici ai lor. Ritual ar fi implicat despicarea spatelui victimei și tăierea coastelor, înainte ca plămânii să fie scoși prin leziunile rezultate. Așa-zisa fluturare finală a plămânilor pe coastele despicate s-ar fi asemănat cu mișcarea aripilor unei păsări, de aici și denumirea ritualului.

• Acest mare explorator întâmpina, în urmă cu 256 de ani, o mare problemă care avea să-i…
• Copilul care a ajuns să aibă la degetul mic întregul destin al Rusiei

Timp de zeci de ani, cercetătorii au considerat că „vulturul însângerat” era doar o simplă legendă.

Nu au fost găsite niciodată dovezi arheologice, iar vikingii nu au lăsat în urmă documente care să ateste reușitele lor. Acestea au apărut sub formă de poezii și legende câteva secole mai târziu. Așadar, ritualul sângeros a fost considerat improbabil, un rezultat al poeziilor interpretate greșit și a dorinței scriitorilor creștini de a-i descrie pe atacatorii nordici drept păgâni barbari.

Ce efect ar fi avut „vulturul însângerat” asupra corpului uman?

Acum, un nou studiu a avut o abordare complet nouă asupra subiectului. Echipa, alcătuită din medici și un istoric, s-a întrebat dacă ritualul ar fi fost posibil, iar răspunsul a fost că, în mod clar, da.

Cu ajutorul cunoștințelor moderne de anatomie și fiziologie, cercetătorii au analizat ce efect ar fi avut „vulturul însângerat” asupra corpului uman. Astfel, echipa a descoperit că procedura ar fi dificilă, dar nu și imposibilă, chiar și cu tehnologia disponibilă la acea vreme.

Mai mult, cercetătorii suspectează că un anumit tip de suliță vikingă ar fi fost utilizat pentru a despica cutia toracică din spatele victimei. O astfel de armă ar fi fost chiar înfățișată pe un monument de piatră descoperit pe insula suedeză Gotland, acolo unde o scenă sculptată în piatră arată o execuție sau un ritual de tipul „vulturul însângerat”.

De ce nu ar fi fost posibilă „fluturarea” plămânilor de la final?

Totuși, chiar dacă ritualul ar fi fost executat cu atenție, victima ar fi murit destul de rapid, au concluzionat oamenii de știință. Așadar, orice încercare de a transforma coastele în „aripi” sau de a scoate plămânii ar fi fost efectuată pe un cadavru, iar „fluturarea” de la final nu ar fi fost posibilă, scrie Science Alert.

Folosind date arheologice și istorice, cercetările au arătat că ritualul se potrivește cu ceea ce știm deja despre comportamentul războinicilor de elită din perioada vikingilor. Aceștia nu se fereau să expună cadavre de oameni și animale în ritualuri speciale, inclusiv în timpul execuțiilor spectaculoase.

Așadar, contrar credinței populare, oamenii de știință argumentează că „vulturul însângerat” ar fi putut să fie efectuat în perioada vikingilor. Ritualul era posibil din punct de vedere anatomic, în conformitate cu alte obiceiuri sociale, și reflecta obsesia culturală cu demonstrarea onoarei și a prestigiului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Una dintre cele mai mari case tribale din Scandinavia, descoperită în apropiere de o celebră navă funerară vikingă

O sabie vikingă rară, găsită în insulele Orkney, considerată extrem de interesantă

Ragnar Lothbrok, legendarul războinic viking care a sfârșit într-o groapă cu șerpi

O descoperire importantă arată că vikingii erau prezenți în America de Nord în urmă cu exact 1.000 de ani