Rusia și Ucraina, istoria întortocheată care le unește, dar și separă în același timp

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mai multe secole marcate de vărsări de sânge, dominație străină și diviziuni interne, au lăsat Ucraina într-o poziție precară, între Est și Vest.

În timp ce știrile despre invazia care a avut loc în Ucraina domină media, înțelegerea istoriei tensionate a celor doi vecini de granițe poate aduce o mai bună înțelegere a premiselor care au stat la baza conflictului din prezent.

Moștenirea comună a celor două țări ne duce înapoi cu mai bine de 1000 de ani, pe vremea când Kiev, capitala de acum a Ucrainei era centrul primului stat slav, locul de naștere atât al Ucrainei, cât și al Rusiei, indică National Geographic.

Să pornim de la origini

În 988 Vladimir I, un prinț păgân din Novgorod și mare prinț al Kievului a acceptat credința creștin-ortodoxă , fiind botezat în orașul Chersonesus. Din acel moment, după cum declara Vladimir Putin de curând, „rușii și ucrainenii sunt un singur popor, un întreg”.

Cu toate acestea, în ultimele zece secole Ucraina a fost afectată de puterile aflate în competiție. Mongolii cuceritori din est au ocupat Rusia Kieveană în secolul al XIII-lea.

Invazii care au marcat istoria Ucrainei

În secolul al XVI-lea, armatele poloneze și lituaniene au invadat din vest. În secolul al XVII-lea, războiul Commonwealth-ului polonez și lituanian și țarismul rusesc au adus teritoriile de la est de Nipru sub autoritatea imperialismului rusesc.

Estul a ajuns cunoscut drept „Ucraina malului stâng”, iar ținutul de la vest de Nipru ca „Malul Drept”, condus de Polonia.

Un secol mai târziu, în 1793, Ucraina de Vest a fost anexată Imperiului Rus. În anii care au urmat, politica de rusificare  a interzis studierea limbii ucrainene, iar oamenii au fost convertiți forțat la ortodoxism rus.

Ucraina a trecut prin una dintre cele mai mari traume în secolul al XX-lea. După revoluția comunistă din 1917, Ucraina a fost unul dintre multele state care au trecut printr-un război civil brutal înainte de a fi asimilate complet de Uniunea Sovietică în 1922.

La începutul anilor 1930, pentru a-i determina pe țărani să se alăture colectivizării, Iosif Stalin a orchestrat o foamete care a dus la moartea a milioane de ucraineni.

După, Stalin a populat zonele cu ruși sau alți cetățeni sovietici, mare parte dintre aceștia neavând capacitatea de a vorbi ucraineană și nici legături cu regiunea, toate acestea cu scopul de a repopula estul.

Moștenirea istorică

Aceste moșteniri istorice au creat unele tensiuni de durată. Fiindcă estul Ucrainei a intrat sub control rusesc mai devreme comparativ cu vestul, oamenii din est au legături mai puternice cu Rusia, fiind mai înclinați în a-i sprijini pe liderii ruși.

Ucraina de Vest, în contrapartidă, a petrecut mai multe secole fiind influențată de puterile europene schimbătoare precum Polonia și Imperiul Austro-Ungar – unul dintre motivele pentru care ucrainenii din vest au tendința de a fi mai apropiați de liderii din Vest.

Populația estică tinde să fie vorbitoare de limbă rusă și ortodoxă, în vreme ce părți din vest sunt vorbitoare de ucraineană și catolice.

Ucraina și-a câștigat independența după prăbușirea URSS

O dată cu prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, Ucraina a devenit o națiune independentă. Dar unitatea statală s-a dovedit a fi o sarcină dificilă de dus la bun final.

Pentru unii, „sentimentul național ucrainean nu este atât de profund în est precum este în vest”, indică fostul ambasador în Ucraina, Steven Pifer.

Tranziția spre democrație și capitalism a fost haotică și dureroasă, iar mulți ucraineni, în special cei din est, priveau cu nostalgie spre relativa stabilitate din trecut.

„Cea mai mare ruptură de după toți acești factori este aceea dintre cei care vedeau conducerea imperială si sovietică a Rusiei ca ceva benefic, comparativ cu cei care o percepeau drept o tragedie”, spune Adrian Karatnycky, un expert ucrainean și fost membru al Consiliului Atlantic al SUA.

Aceste fisuri au fost devoalate în timpul Revoluției Portocalii din 2004, când mii de ucraineni au militat pentru o mai mare integrare europeană.

Diviziuni între estul și vestul Ucrainei

Pe hărțile ecologice se pot observa aceste diviziuni dintre regiunile sudice și cele estice ale Ucrainei, cunoscute ca stepe, cu solurile lor fertile și regiunile nordice și vestice, împădurite, completează Serhii Plokhii, profesor de istorie la Universitatea Harvard și director al Institutului Ucrainean de Cercetare.

El mai spune că o hartă a delimitărilor dintre zonele de stepă și cele de pădure, o diagonală între est și vest, comportă „asemănări izbitoare” cu harta politică a alegerilor prezidențiale ucrainene din 2004 și 2010.

Crimeea a fost ocupată și anexată Rusiei în 2014, urmată la scurtă vreme de o revoltă separatistă în regiunile estice din Donbas, toate aceste evenimente ducând la declararea independenței Republicilor Populare Luhansk și Donețk.

În ziua de azi, invazia la care asistă întreaga lume este dovadă a acestui trecut istoric tumultuos.

Vă mai recomandăm și:

Ucraina, o scurtă istorie a unei țări intens disputate

Războiul din Ucraina, pariul pe care Vladimir Putin l-a pierdut

De ce îi este atât de greu lui Vladimir Putin să accepte suveranitatea Ucrainei?

Un război rapid şi crearea unui „stat tampon”, obiectivul lui Vladimir Putin în Ucraina