Panica vampirilor din New England, o perioadă de teroare și isterie în masă

Panica vampirilor din New England (Noua Anglie) a fost o perioadă de teroare și isterie în masă din secolul al XIX-lea, cauzată de o epidemie de tuberculoză pusă pe seama… vampirilor.

Tuberculoza (TB) este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis (MTB). Boala afectează, în general, plămânii, provocând o tuse cronică cu mucus care conține sânge, febră, transpirații nocturne și pierdere în greutate.

• Ion Luca Caragiale, criticat aspru la debutul pieselor sale de teatru. Cine l-a sprijinit?
• O relație de cauzalitate: Războiul Crimeii, Tratatul de la Paris și Unirea Principatelor Române

În statele Connecticut, Maine, Massachusetts, New Hampshire, Rhode Island și Vermont, focarele de tuberculoză s-au răspândit în rândul membrilor familiei și în gospodării. Epidemia a fost atât de severă, încât a răpus aproximativ 2 la sută din populația regiunii între 1786 și 1800.

Atunci când un bolnav de tuberculoză murea, se presupunea că acesta a consumat viața rudelor sale supraviețuitoare care s-au îmbolnăvit și ele de tuberculoză. Pentru a-i proteja pe supraviețuitori și pentru a alunga simptomele de tuberculoză, trupurile celor care au murit erau exhumate pentru a fi examinate în vederea depistării trăsăturilor de vampirism.

„Controversa vampirilor din secolul al XVIII-lea”

Conceptul unui spirit sau al unui demon care suge sânge și consumă carne umană a fost povestit în mitologia și în poveștile populare din aproape toate civilizațiile de-a lungul secolelor. Una dintre cele mai vechi reprezentări provine din textele akkadienilor, samarienilor, asirienilor și babilonienilor, în care se făcea referire la figuri demonice.

Abia la sfârșitul secolului al XVII-lea și în secolul al XVIII-lea, folclorul vampirilor, așa cum ni-l imaginăm noi, a început să fie povestit în tradițiile verbale și în tradițiile multor grupuri etnice europene. Ei erau descriși ca fiind ființe malefice, victime ale sinucigașilor, vrăjitoarelor, cadavre posedate de un spirit răuvoitor sau victime ale unui atac vampiric care a dus la propria ascensiune spre vampirism.

În secolul al XVIII-lea, observarea vampirilor în întreaga Europă de Est a atins apogeul, cu desele exhumări și practica înjunghierii pentru a îi ucide. Această perioadă a fost denumită în mod obișnuit „Controversa vampirilor din secolul al XVIII-lea”.

O epidemie de tuberculoză, pusă pe seama vampirilor

În New England, trăsăturile vampirice erau determinate de cât de proaspăt părea cadavrul, mai ales dacă inima sau alte organe conțineau încă urme de sânge lichid. După ce era identificat un cadavru, rămășițele erau fie răsturnate în mormânt, fie, în unele cazuri, organele erau arse, iar membrii familiei afectate inhalau fumul pentru a se vindeca de tuberculoză. În cazuri rare, decedatul era decapitat și rămășițele sale erau reîngropate.

Termenul de „vampir” nu era un termen comun folosit în comunitățile din secolul al XIX-lea din New England, în schimb a fost probabil utilizat de ziarele și străinii din acea vreme datorită asemănării cu unele credințe contemporane despre vampiri din Europa de Est.

„Nicio relatare credibilă nu descrie un cadavru care să părăsească efectiv mormântul pentru a suge sânge și există puține dovezi care să sugereze că cei implicați în această practică se refereau la ea ca fiind vampirism sau la cadavrul suspectat ca fiind un vampir, deși relatările din ziare foloseau acest termen pentru a se referi la această practică”, a indicat într-un studiu antropologic Michael Bell, potrivit HeritageDaily.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O asociație de vampiri avertizează împotriva consumării de sânge și recomandă testarea regulată

„Gene lipsă” din genomul liliecilor vampiri i-ar ajuta să supraviețuiască cu o dietă bazată doar pe sânge

Cum a ajuns REGINA exceselor Maria Antoaneta ”flagelul şi vampirul francezilor”

Adevăratul castel al lui Dracula, vampirul fictiv al lui Bram Stoker