Barajul de la Aswan, un blestem sau o binecuvântare pentru Nil?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Timp de mii de ani, populația din Africa de Nord-Est s-a bazat pe fluviul Nil ca sursă principală de apă, care le susține viața.

Unul dintre cele mai lungi fluvii din lume, Nilul curge de la Lacul Victoria, până la Marea Mediterană. Inundațiile anuale, într-un anotimp pe care egiptenii antici îl numeau ,,akhet” – inundația, au oferit culturilor și civilizațiilor antice de-a lungul fluviului nămol bogat pentru a îmbunătăți solul necesar pentru producția de alimente.

În anii 1950, a fost propus un baraj pentru a controla inundațiile și a furniza energie hidroelectrică Egiptului, construcția acestuia începând în 1960. Planul era de a forma un lac în spatele barajului, care să le permită fermierilor să construiască o serie de canale pentru irigații, să prevină eroziunea falezelor și să ofere o sursă sigură de apă potabilă. Înainte de construcția barajului, UNESCO a promulgat un plan de mutare a monumentelor și structurilor istorice deasupra apelor de inundație.

Odată cu formarea lacului Nasser, care acoperă mii de kilometri pătrați, în nordul Egiptului (cunoscut și sub numele de Egiptul de Jos), depunerea normală a nămolului bogat în nutrienți din inundațiile anuale a încetat, ceea ce i-a determinat pe agricultori să se bazeze pe îngrășăminte artificiale pentru a-și crește culturile, scrie Heritage Daily.

Populația din Africa s-a bazat mii de ani pe Nil

Pe lângă faptul că a pus presiune economică asupra fermierilor, cumpărarea de îngrășăminte a provocat și o scurgere de substanțe chimice toxice în râu, provocând ravagii în mediul natural și în ecosistem.

Barajul a oprit, de asemenea, ,,curățarea” unui parazit mortal numit bilharzia (cunoscut și sub numele de febra melcului, schistosomiază sau febra katayama), cauzată de viermi plați paraziți, numiți schistosomi, care sunt eliberați de melcii de apă dulce infectați, provocând leziuni hepatice, insuficiență renală, infertilitate sau cancer de vezică urinară la cei infectați.

Înainte de construirea barajului, 60-180 de milioane de tone de sedimente și nenumărate milioane de litri de apă treceau prin Delta Nilului spre Marea Mediterană.

Având în vedere că în prezent în Deltă se depun foarte puține sedimente, eroziunea și deteriorarea habitatelor naturale ale animalelor și ale plantelor indigene sunt evidente, în timp ce o acumulare de apă sărată va face în cele din urmă ca solul din regiune să devină neospitalier pentru viață.

Dezastru ecologic iminent în Delta Nilului

Un alt rezultat nedorit al barajului a fost relocarea de către guvernul egiptean a triburilor nomade și a nubienilor, al căror mod de viață a fost dezrădăcinat sau distrus, suferind prejudicii incomensurabile în ceea ce privește efectivele de animale, cultura și mijloacele lor de trai.

Construcția barajului a avut unele rezultate pozitive. Energia hidroelectrică a adus electricitate în unele dintre cele mai îndepărtate sate din Egipt, în timp ce construcția și întreținerea barajului asigură mii de locuri de muncă, ceea ce aduce beneficii economiei egiptene. În plus, lacul Nasser rezultat a permis dezvoltarea unei noi industrii de pescuit, care a oferit mai multe alimente și locuri de muncă în zonă.

În ciuda acestui fapt, Egiptul se confruntă acum cu un dezastru ecologic iminent în Delta Nilului, confruntându-se cu niveluri ridicate de poluare industrială și cu un exces de salinitate a apei. Acest lucru este accelerat și mai mult de amenințarea creșterii nivelului mării și de schimbările climatice, care deja lasă zone de terenuri care nu mai sunt viabile pentru agricultură.

Dacă nu se găsește un echilibru durabil, Delta nu va putea susține cele 39 de milioane de oameni care locuiesc în regiune și nici numeroasele plante și animale.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Din satelit, fluviul Nil are culoarea roşie. Cum se explică acest lucru

Dieta de pe Nil. Ce obiceiuri alimentare aveau egiptenii antici?

Iernile tot mai blânde din România îi fac pe pelicani să rămână în Delta Dunării

Dunărea s-a micşorat cu 134 de kilometri din cauza oamenilor