Cartea Morților, un ghid al vieții de apoi în Egiptul Antic

Cartea Morților este numele modern dat unei serii de texte din Egiptul Antic, despre care egiptenii credeau că îi vor ajuta pe morți să navigheze în Lumea de Dincolo. Copii ale acestor texte erau uneori îngropate împreună cu morții.

„Cartea morților denotă corpul relativ mare de texte mortuare care au fost de obicei copiate pe suluri de papirus și depuse în mormintele Regatului Nou (în jur de 1550 î.Hr. până la 1070 î.Hr.)”, a scris Peter Dorman, profesor emerit de egiptologie la Universitatea din Chicago, SUA într-un articol publicat în cartea „Book of the Dead: Becoming God in Ancient Egypt”.

• Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești
• Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

„Cartea morților” a devenit populară în timpul Regatului Nou, dar a fost derivată din „Textele sicriului”, numite așa pentru că erau adesea scrise pe sicrie și „Textele piramidelor” care erau înscrise pe pereții piramidelor, remarcă Dorman, indică Live Science.

„Textele sicriului” au fost populare în timpul Regatului de Mijloc (circa 2030 î.Hr. până la 1640 î.Hr.), în timp ce „Textele Piramidelor” au apărut pentru prima dată în Dinastia a cincea a Vechiului Regat (în jur de 2465 î.Hr. până în 2323 î.Hr.).

Vrăjile ascunse în „Cartea Morților”

Cartea Morților include capitole individuale sau vrăji. „Egiptenii antici foloseau un cuvânt special pentru a desemna o vrajă. Este scris cu hieroglifa unei guri umane, deoarece termenul era legat de vorbire”, a declarat Foy Scalf, șeful arhivelor de la Universitatea din Chicago și care deține un doctorat în egiptologie.

Nu exista o carte standard în fiecare mormânt. În schimb, fiecare copie conținea vrăji diferite. „Nici o astfel de carte nu conține toate vrăjile cunoscute, ci doar o mostre”, a scris Dorman. Vechii egipteni au numit aceste texte „Cartea Apariției Zilei”, a scris Dorman, observând că acest nume reflecta „convingerea egiptenilor că vrăjile au fost oferite pentru a ajuta decedatul să intre în viața de apoi ca un spirit glorificat, sau akh. ”

Aceste texte „i-au pregătit pe egipteni pentru viața de după moarte și aveau puterea de a evoca toate părțile corpului pentru călătoria spirituală”, a scris Barry Kemp, profesor emerit de egiptologie la Universitatea din Cambridge, în cartea sa.

Unele vrăji apăreau mai des decât altele

Unele vrăji apar mai frecvent în copiile „Cărții morților” decât altele, iar unele erau considerate aproape esențiale. Una dintre aceste vrăji esențiale este acum cunoscută sub numele de Vraja 17, care discută despre importanța zeului soare Ra, unul dintre cei mai importanți zei egipteni.  Vechii egipteni credeau că trupul decedatului ar putea fi reînnoit în Viața de Apoi, permițând unei persoane să navigheze într-un loc al „zeilor, demonilor, locații misterioase și obstacole potențiale”, a scris Kemp.

Vrăjile erau adesea ilustrate. „Imaginile au fost de mare importanță în colecția de texte funerare ale Noului Regat, numită acum Cartea Egipteană a Morților”, a scris Geraldine Pinch, egiptolog, în cartea ei „Egyptian Myth: A Very Short Introduction”. „Mulți proprietari de Cărți ale Morților nu ar fi putut să citească textele hieroglifice, dar ar fi putut înțelege imaginile complexe care rezumau conținutul vrăjilor”, a scris Pinch.

Vrăjile nu erau specifice genului. Nu avea „vrăji care au fost folosite în special de femei” sau vrăji care au fost folosite în principal de bărbați, spune Marissa Stevens, egiptolog și director adjunct al Centrului Pourdavoud pentru Studierea Lumii Iraniene de la Universitatea din California, Los Angeles.

Ritualul înmormântării

Multe copii ale „Cărții morților” care au fost descoperite au fost dezgropate în morminte și probabil că nu au fost citite prea mult. Și multe dintre aceste manuscrise care supraviețuiesc astăzi probabil că nu au fost citite prea mult înainte de a fi îngropate împreună cu decedatul, a spus Scalf.

„Cel mai lung dintre manuscrisele pe papirus are peste treizeci de metri lungime. Ar fi fost un manuscris foarte dificil de percurs. Aceste manuscrise găsite în morminte erau copii de prestigiu, în mare parte destinate depunerii în mormânt”, a spus Scalf.

Ultimele exemplare cunoscute ale „Cărții morților” au fost create în secolul I sau al II-lea d.Hr., a scris Scalf. O altă serie de texte funerare cunoscute sub numele de „Cărțile respirației” a devenit populară în locul ei, care au fost derivată parțial, din „Cartea morților”, a mai scris Scalf.

Vă mai recomandăm și:

Unul dintre cele patru ,,temple pierdute ale Soarelui” din Egiptul Antic ar fi fost descoperit

Lucrările de restaurare dezvăluie culoarea și modelele originale ale unui templu din Egiptul Antic

Bijuterii descoperite alături de mumia unui adolescente din Egiptul Antic

O nouă descoperire rescrie ceea ce cunoşteam despre metoda de mumificare din Egiptul antic