Apa foarte sărată din Oceanul Indian ar fi contribuit la sfârșitul ultimei ere glaciare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Apa foarte sărată care a curs din Oceanul Indian în Oceanul Atlantic ar fi putut contribui la sfârșitul ultimei ere glaciare în urmă cu 15.000 de ani, au descoperit cercetătorii.

Propulsată de o schimbare a vântului și a curenților către sfârșitul epocii pleistocene (cu 2,6 milioane-11.700 de ani în urmă), apa foarte sărată a șerpuit în jurul vârfului Africii într-un flux cunoscut sub numele de Scurgerea Agulhas, care se contopește cu un alt curent cunoscut, Curentul Golfului (Gulf Stream) în Atlanticul de Nord.

Odată ajunsă acolo, cantitatea uriașă de sare a declanșat probabil schimbări în sistemele de circulație oceanică care ajută la reglarea climei, potrivit cercetătorilor.

Oamenii de știință știau deja că, la sfârșitul ultimei ere glaciare, s-au înregistrat modificări semnificative ale curenților oceanici și ale salinității, dar până acum nu erau siguri cum s-a întâmplat acest lucru.

Cum a contribuit apa foarte sărată la sfârșitul erei glaciare?

„Am descoperit în urmă cu mai bine de zece ani că sfârșitul erei glaciare a adus un puls masiv în curenții atlantici, ceea ce a ajutat la introducerea unor condiții interglaciare mai calde”, a declarat Steve Barker, profesor de științe ale pământului la Universitatea Cardiff (Țara Galilor), care a participat la cercetare.

„Noul nostru studiu arată că sarea care a făcut ca acești curenți să fie atât de denși și de puternici provine de la mai mult de 10.000 de kilometri distanță, din Oceanul Indian”, spune el. Mai exact, cercetătorii au urmărit originile sale în arhipelagul indonezian.

În noul studiu, publicat în revista Nature, cercetătorii descriu modul în care scăderile nivelului mării în timpul perioadelor glaciare din ultimii 1,2 milioane de ani au determinat o creștere uriașă a concentrațiilor de sare în Oceanul Indian.

Scăderea nivelului mării

Temperaturile reci au blocat atât de multă apă din oceane în foi de gheață uriașe, încât nivelul mării a scăzut cu o medie de 48 de metri în comparație cu nivelul mării de astăzi. Acest lucru a expus părți ale fundului mării din arhipelagul indonezian și a întrerupt curenții care curg din Pacific în Oceanul Indian.

„Sub soarele fierbinte al zonelor subtropicale, apa de mare se evaporă și devine mai sărată”, a spus Sophie Nuber, autoare principală a studiului, de la Departamentul de Geoștiințe al Universității Naționale din Taiwan.

„De obicei, în Oceanul Indian, această sare este diluată de apele mai proaspete care curg din Pacific, dar în timpul erelor glaciare acest curent a fost întrerupt de o scădere a nivelului mării, astfel încât sarea s-a putut acumula nediluată”, continuă ea.

Cursul avut de apa foarte sărată, arătat de fosile

Cercetătorii au analizat amprentele chimice găsite în cochilii fosilizate microscopice cunoscute sub numele de foraminifere pentru a urmări modificările temperaturii suprafeței mării și ale salinității în ultimii 1,2 milioane de ani. Ei au luat cochiliile din proze de noroi de adâncime dintr-un loc din vestul Oceanului Indian, la intrarea de nord a canalului dintre Mozambic și Madagascar, prin care apa ar fi curs în Scurgerea Agulhas, notează Live Science.

Cochiliile au arătat că concentrațiile de sare din Oceanul Indian au crescut în fiecare perioadă glaciară.

Schimbările vântului și curenții au eliberat apoi apa foarte sărată în Atlanticul de Sud prin Scurgerea Agulhas. Folosind modele climatice, cercetătorii au descoperit că acest aflux ar fi putut influența Atlantic Meridional Overturning Circulation, sistemul de curenți oceanici care circulă în Atlantic, aducând apă caldă la nord și apă mai rece la sud.

Descoperirea ajută la înțelegerea fenomenelor din prezent

Această circulație aduce căldură în diferite părți ale globului, conform Serviciului Național Oceanic al Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosfere (NOAA) din SUA, și este posibil să fi încălzit clima suficient pentru a pune capăt ultimei ere glaciare.

Descoperirea dezvăluie modul în care schimbările curenților și salinitatea pot avea un impact semnificativ pe măsură ce lumea se confruntă cu schimbările climatice.

„Munca noastră arată modul în care diferite părți ale sistemului climatic sunt surprinzător de interconectate”, a spus James Rae, un cercetător la Universitatea Saint Andrews (Scoția) și coautor al studiului.

„Schimbările circulației și ale salinității într-o parte a oceanului pot avea un impact uriaș de cealaltă parte a planetei, așa că trebuie să oprim încălzirea globală pentru a preveni perturbarea în continuare a acestor sisteme critice de circulație”, a concluzionat el.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai mare prădător terestru din lume își pierde habitatul odată cu topirea gheții

Albinele mor într-un ritm îngrijorător

Conflictul om-animal, efectul neștiut al schimbărilor climatice

Test de cultură generală. Este posibil să te îneci în Marea Moartă?