O fosilă de păianjen de acum 310 milioane de ani este cea mai veche din Germania

O fosilă de păianjen neidentificat a fost preluată din straturile Carboniferului târziu (Moscovian) din Piesberg, lângă Osnabrück, în Saxonia Inferioară, Germania, în urmă cu câțiva ani. Specimenul misterios a fost predat expertului în arahnide fosile dr. Jason Dunlop, de la Museum für Naturkunde din Berlin, care într-un studiu recent a dezvăluit identitatea sa uimitoare.

Fosila provine dintr-un strat care datează de acum 310 – 315 milioane de ani și marchează primul păianjen paleozoic găsit vreodată în Germania. Este, de asemenea, o specie nouă și a fost numită Arthrolycosa wolterbeeki, după descoperitorul ei, dr. Tim Wolterbeek, care este cercetător în geoștiințe la Universiteit Utrecht (Țările de Jos).

• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie
• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…

Fiind primul „păianjen adevărat” cunoscut din Paleozoicul Germaniei, A. wolterbeeki este din ordinul Araneae, care îl separă de grupurile anterioare de arahnide asemănătoare păianjenilor, cum ar fi Trigonotarbidele. Această fosilă de păianjen prezintă filiere conservate, care sunt o caracteristică definitorie a păianjenilor adevărați.

O fosilă de păianjen s-a conservat aproape perfect

În ciuda vârstei sale incredibile, fosila de păianjen este aproape completă. A supraviețuit în arhivele fosile pentru a deveni una dintre cele 12 specii din Carbonifer care pot fi atribuite cu încredere ordinului Araneae.

Deși acum există câteva, diversitatea speciilor de păianjen din Carbonifer este destul de scăzută în comparație cu cea a arahnidelor strâns înrudite, cum ar fi Falangiotarbidele și Trigonotarbidele, dintre care sunt de două ori, respectiv de patru ori mai multe, scrie IFLScience.

Un indiciu pentru care s-ar întâmpla acest lucru este dat de asemănările lui A. wolterbeeki cu păianjenii Mesothelae existenți. Dacă aceștia ar fi fost similari din punct de vedere ecologic și au împărtășit același stil de viață în vizuini, acest lucru le-ar fi limitat oportunitățile de fosilizare, deoarece rareori ar fi intrat în contact cu corpurile de apă necesare pentru a îi conserva.

Este foarte puțin probabil ca femelele să ajungă în înregistrările fosile, deoarece știm de la păianjenii vii că sunt în mare parte sedentare. Pe de altă parte, odată ce masculii ajung la maturitate, se aventurează în căutarea unui partener și, totuși, din ceea ce s-a descoperit până acum, se pare că șansele lor de a fi conservați nu sunt mai mari.

„În acest context, este interesant de luat în considerare motivul pentru care nici specimenul de față și niciunul dintre ceilalți păianjeni din Carbonifer nu păstrează pedipalpi masculini, deși ne-am fi așteptat de la masculii rătăcitori să fie conservați în mod preferențial”, a explicat Dunlop.

O învățătură importantă despre cercetare

În orice caz, fosila Piesberg devine acum un holotip important al ordinului Araneae și este o reamintire importantă că cercetarea academică a unui om de știință nu se limitează la disciplina aleasă.

„Au trecut aproape patru ani de când am găsit o fosilă de arahnidă neidentificată în Westphalian D (Carboniferul târziu) al carierei Piesberg de lângă Osnabrück, Germania. A fost o experiență grozavă, deoarece am învățat multe despre arahnide și păianjeni, și filiere pe parcurs”, a spus Wolterbeek.

Studiul este publicat în revista PalZ.

Vă recomandăm să citiți și:

Două specii noi de pisică cu dinți-sabie, identificate în fosile vechi de milioane de ani

Mormântul unui vizitiu, vechi de 3.000 de ani, a fost găsit în Siberia

Arheologii au descoperit dovezi de necromanție într-o peșteră din Israel

Sistemul de scriere al Imperiului Kushan a fost, în sfârșit, descifrat