Neanderthalienii și oamenii trăiau cot la cot în nordul Europei în urmă cu 45.000 de ani

O analiză genetică a unor fragmente osoase descoperite într-un sit arheologic din centrul Germaniei arată în mod concludent că oamenii moderni – Homo sapiens – ajunseseră deja în Europa de Nord în urmă cu 45.000 de ani, astfel că s-au suprapus cu neanderthalienii timp de câteva mii de ani înainte ca aceștia din urmă să dispară.

Descoperirile stabilesc că situl de lângă Ranis, în Germania, cunoscut pentru lamele sale de piatră cu lame de unelte de piatră în formă de frunze și cu solzi fini, se numără printre cele mai vechi situri confirmate ale culturii umane moderne din epoca de piatră din nordul Europei centrale și nord-vestice.

• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date
• Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru…

Dovezile că Homo sapiens și Homo neanderthalensis au trăit unul lângă celălalt sunt în concordanță cu dovezile genomice care arată că cele două specii s-au încrucișat ocazional. De asemenea, acestea alimentează suspiciunea că invazia Europei și a Asiei de către oamenii moderni, în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, a contribuit la dispariția neanderthalienilor, care au ocupat zona timp de peste 500.000 de ani.

Ce au descoperit oamenii de știință?

Analiza genetică, împreună cu o analiză arheologică și izotopică și cu datarea cu radiocarbon a sitului Ranis, sunt detaliate într-un trio de articole care apar în revistele Nature și Nature Ecology and Evolution.

Lamele de piatră de la Ranis, denumite „vârfuri de frunze”, sunt similare cu uneltele de piatră găsite în mai multe situri din Moravia, Polonia, Germania și Regatul Unit. Aceste unelte despre care se crede că au fost produse de aceeași cultură, denumită cultura sau tehnocomplexul Lincombian-Ranisian-Jerzmanowician (LRJ). Datorită datărilor anterioare, se știa că situl Ranis are o vechime de 40.000 de ani sau mai mult, dar, în lipsa unor oase recognoscibile care să indice cine a fabricat uneltele, nu era clar dacă acestea erau produsul neanderthalienilor sau al lui Homo sapiens.

Cele mai vechi situri confirmate ale culturii umane moderne

„Noile descoperiri demonstrează că Homo sapiens a realizat această tehnologie și că Homo sapiens se afla atât de departe în nord în această perioadă de timp, adică acum 45.000 de ani”, a declarat Elena Zavala, unul dintre autorii lucrării din Nature și cercetător Miller la Universitatea din California, Berkeley. „Așadar, aceștia sunt printre cei mai timpurii Homo sapiens din Europa.”

„Situl rupestru Ranis oferă dovezi pentru prima dispersie a lui Homo sapiens în latitudinile mai înalte ale Europei. Se pare că artefactele din piatră despre care se credea că sunt produse de neanderthalieni făceau, de fapt, parte din setul de unelte al primilor Homo sapiens”, a declarat Hublin. „Acest lucru schimbă în mod fundamental cunoștințele noastre anterioare despre această perioadă: Homo sapiens a ajuns în nord-vestul Europei cu mult înainte de dispariția Neanderthalienilor în sud-vestul Europei.”

Oase de la rude materne?

Zavala a efectuat analiza genetică a fragmentelor de oase de hominizi din noile și mai profundele săpături de la Ranis între 2016 și 2022 și din săpăturile anterioare din anii 1930. Deoarece ADN-ul din oasele antice este foarte fragmentat, ea a folosit tehnici speciale pentru a izola și secvenția ADN-ul, tot ADN mitocondrial (ADNmt) care este moștenit exclusiv de la mamă.

„Am confirmat că fragmentele de schelet aparțineau lui Homo sapiens. Interesant este că mai multe fragmente aveau în comun aceleași secvențe de ADN mitocondrial – chiar și fragmente provenite din săpături diferite”, a spus ea. „Acest lucru indică faptul că fragmentele au aparținut aceluiași individ sau rudelor lor materne, făcând legătura între aceste noi descoperiri și cele de acum câteva decenii.”

Fragmentele osoase au fost inițial identificate ca fiind umane prin analiza proteinelor osoase – un domeniu numit paleoproteomică – de către un alt prim autor, Dorothea Mylopotamitaki, doctorandă la Collège de France și fostă membră a MPI-EVA.

Un sit de tranziție între Paleoliticul mijlociu și cel superior

Comparând secvențele de ADN mitocondrial de la Ranis cu secvențele de ADNmt obținute din rămășițele umane din alte situri paleolitice din Europa, Zavala a reușit să construiască un arbore genealogic al primilor Homo sapiens din întreaga Europă.

Toate cele 13 fragmente Ranis, cu excepția unuia singur, erau destul de asemănătoare între ele și, în mod surprinzător, semănau cu ADNmt din craniul unei femei vechi de 43.000 de ani, descoperit într-o peșteră din Zlatý kůň, în Republica Cehă. Singurul care s-a remarcat s-a grupat cu un individ din Italia, scrie EurekAlert.

„Asta ridică unele întrebări: A fost aceasta o singură populație? Care ar putea fi relația aici?” a spus Zavala. „Dar cu ADN-ul mitocondrial, aceasta este doar o parte a istoriei. Este doar partea maternă.”

Zavala este specializată în analiza ADN-ului găsit în oase îngropate de mult timp, pe unelte din os și în sedimente. Căutările sale în sedimentele de la diferite niveluri ale săpăturilor de la Ranis au scos la iveală ADN de la o gamă largă de mamifere, dar niciunul de la hominizi.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cel mai vechi sit funerar din lume datează dinaintea lui Homo sapiens

Cele mai vechi urme de pași făcute de Homo sapiens datează de acum 153.000 de ani

Cine s-a stabilit definitiv mai întâi pe Podișul Tibetan, Omul de Denisova sau Homo Sapiens?

Rămășițe dintr-o peșteră din Bulgaria dezvăluie surprize despre primii Homo sapiens din Europa