Niloofar Rahmani, prima femeie pilot a Forțelor Aeriene Afgane

La vârsta de 20 de ani, în 2012, Niloofar Rahmani (născută la 6 iulie 1992 în Afganistan), a devenit prima femeie din istoria Afganistanului pilot al Forțelor Aeriene. În ciuda faptului că a primit, în repetate rânduri, amenințări cu moartea din partea talibanilor, Niloofar și-a dus visul mai departe, continuând să facă exact ce a ales, pentru performanța și curajul dovedite, căpitanul Rahmani fiind recompensată cu mai multe distincții, inclusiv Premiul Internațional al Femeilor Curajoase acordat de Secretarul de Stat al SUA în 2015, în 2016 revista Time numind-o una dintre cele mai influente 100 de persoane din lume.

Dorința lui Rahmani de a pilota un avion de război i-a fost inspirată de tatăl ei, fost ofițer al Forțelor Aeriene Afgane. În 2010, la vârsta de 18 ani, Niloofar a aplicat la programul de pregătire a piloților din cadrul Forțelor Aeriene Afgane, imediat ce a văzut anunțul prin care acestea recrutau piloți. Pentru a fi eligibilă, timp de un an de zile a studiat limba engleză. După ce s-a înrolat în programul de pregătire a ofițerilor din cadrul Forțelor Aeriene Afgane, Niloofar Rahmani a fost acceptată, doi ani mai târziu absolvind ca sublocotenent. Din nefericire, însă, când s-a aflat de realizarea sa, consecințele au fost dure. Tatăl lui Rahmani și-a pierdut slujba, cumnatul ei a dat-o afară din casă pe sora lui Rahmani, iar fratele a fost ținta a două tentative de asasinat.

• Cum arătau scuturile folosite de romani în luptă acum 1.800 de ani?
• Un posibil bust al Cleopatrei a VII-a, găsit la un templu egiptean antic

Nu trebuie să te vezi doar ca femeie, ci ca om, în general, și neapărat să crezi în tine. Nu a fost ușor să termin școala de pilotaj, a fost foarte greu, dar cineva trebuia să accepte riscul acesta pentru ca alte femei să poată face ceea ce visează. (…) Întotdeauna am visat să fac această meserie. Întotdeauna mi-am dorit să fiu pilot. Și faptul că am reușit m-a făcut să mă simt foarte mândră.

Niloofar Rahmani a efectuat primul său zbor solo într-un Cessna 182, însă dorința ei era de a pilota aeronave și mai mari, ceea ce a necesitat un nou șir de studii – cursurile școlii de pilotaj avansat  – la scurt timp după aceea zburând pe aeronava militară de marfă C-208.

Sub regimul taliban, există violență împotriva femeilor, femeile nici măcar nu pot fi educate și nu pot merge la școală. Dacă talibanii îi prind pe părinți învățându-și fiicele, îi ucid în fața copiilor, iar apoi împușcă copiii. Este pur și simplu oribil.

Rahmani, în calitate de prima femeie pilot de avion cu aripă fixă din Afganistan, fusese considerată un simbol al progresului și al speranței pentru emanciparea femeilor în această țară. Totuși, după ce a absolvit 15 luni de pregătire în Statele Unite, a decis să nu se întoarcă acasă din cauza temerilor legate de siguranța vieții ei și a familiei când a primit amenințări din partea talibanilor și, în plus, s-a confruntat cu o atitudine ostilă din partea unor colegi bărbați. Când a solicitat azil în Statele Unite ale Americii, guvernul afgan și-a exprimat dezamăgirea și a criticat decizia lui Rahmani descriind-o ca fiind „rușinoasă” și sugerând că preocupările acesteia cu privire la amenințări și insecuritate ar fi fost de fapt niște scuze, purtătorul de cuvânt al guvernului comentând că alte femei educate și activiste pentru drepturile civile continuă să lucreze în siguranță în Afganistan. De asemenea, reacțiile publicului au fost mixte. În timp ce unii i-au susținut și înțeles hotărârea, alții au criticat-o considerând că și-a folosit în mod abuziv statutul privilegiat și oportunitățile.

Îmi doresc să le încurajez pe toate femeile din întreaga lume, în special pe acelea din țara mea, unde femeile nu au drepturi, să aibă mai multă încredere în sine.

Forțele aeriene afgane au încetat să îi mai plătească salariul la scurt timp după ce a început programul de pregătire american”, scria New York Times în decembrie 2016, citând-o pe Niloofar Rahmani. Când angajatele unui aeroport din sudul Afganistanului au fost ucise luna aceasta, Rahmani a fost îngrozită să audă unii membri ai Parlamentului citați spunând că femeile ar fi fost în siguranță dacă ar fi rămas acasă.

De când s-a mutat în Statele Unite, Rahmani a continuat să militeze pentru drepturile și abilitarea femeilor. A luat cuvântul la diverse evenimente și conferințe, împărtășindu-și experiențele și subliniind importanța egalității de gen și a oportunităților pentru femei în domenii dominate în mod tradițional de bărbați.

În 2021, am obținut în sfârșit o carte verde, care reprezintă rezidența permanentă. Vreau să mă întorc în Forțele Aeriene, vreau să mă întorc în armată – de data aceasta în armata SUA. (…) Vreau doar să port uniforma, să pot zbura și să servesc țara care ne-a dat un cămin și nu ne-a abandonat. Este un nou început de viață.

Totuși, statutul meu de imigrant nu mi-a permis niciodată să mă înrolez, dar nu voi accepta un refuz. Trebuie să fac ceva,însă, în același timp, am mâinile legate. (…) Pentru cineva care tocmai s-a mutat într-o țară în care nu cunoaște prea multe despre cultură, nu știe prea multe despre sistemul educațional, care încearcă încă să trăiască,obținerea unei licențe de avion privat nu este ușoară. Viața în SUA este foarte scumpă, așa că am început să fac traduceri. Am colaborat ca și traducător cu spitale, companii de asigurări, bănci, agenții de aplicare a legii, tribunale și birouri de avocatură. Așa am început să-mi construiesc din nou viața, în lipsa posibilității de a zbura.

Dar am fost norocoasă când una dintre școlile din Florida mi-a oferit o bursă (…) Mi-am luat licența de instructor de zbor și, foarte recent, am fost invitat la Gathering of Eagles, o convenție anuală care celebrează aviația. (…)

În momentul de față, Niloofar Rahmani locuiește în Florida cu familia sa, continuă să lucreaze ca traducătoare în limbile persană, dari și engleză și zboară pentru o firmă privată de chartere. De asemenea, Rahmani se concentrează pe campanii de apărare a drepturilor femeilor, în special în profesiile dominate de bărbați, cum ar fi aviația, implicându-se activ în discursuri și împărtășindu-și povestea pentru a-i inspira pe alții și pentru a sensibiliza publicul cu privire la egalitatea de gen și la emanciparea femeilor.

În 202, Niloofar Rahmani a publicat autobiografia Open Skies: My Life as Afghanistan’s First Female Pilot.

Surse:

https://www.dailymail.co.uk/news/article-3037048/First-female-Afghan-pilot-fall-Taliban-defies-threats-fly.html

https://www.rferl.org/a/female-afghan-pilot-nilofar-rahmani-seeking-asylum-united-states-debate-afghanistan/28198976.html

https://www.nytimes.com/2016/12/23/opinion/a-female-afghan-pilot-soars-and-gives-up.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Margaret Hamilton, prima femeie programator angajată pentru proiectul Apollo de la NASA

Harriet Quimby, prima femeie care a traversat în zbor Canalul Mânecii

Philippine Welser, prima femeie autoare a unei cărți de bucate nepublicate

Românca Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume