Cea mai frumoasă descriere a reginei Maria

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În vara anului 1916, contele de Saint-Aulaire prelua funcția de ambasador al Franței în România. La puțin timp după ce a ajuns la București, a fost prezentat primului-ministru Ionel Brătianu, iar apoi a înmânat scrisorile de acreditare regelui Ferdinand. După întrevederea cu regele României, contele de Saint-Aulaire a fost prezentat și reginei Maria. Descrierea pe care ambasadorul francez i-a făcut-o reginei Maria a rămas până astăzi în istorie.

Contele de Saint-Aulaire a preluat mandatul de ambasador al Franței în România într-un context extrem de delicat.

Ionel Brătianu se afla în pline negocieri cu puterile Antantei pentru intrarea României în Primul Război Mondial.

Problema prezentării scrisorilor de acreditare

Ionel Brătianu a dorit până în ultimul moment să păstreze iluzia că România va rămâne neutră în conflictul ce sfâșia Europa. Tocmai de aceea momentul prezentării scrisorilor de acreditare putea reprezenta un moment complicat.

„La prima mea întrevedere cu Ion Brătianu, am examinat problema mai urgentă pentru mine, și totodată mai simplă, a înmânării scrisorilor mele de acreditare. Acest ritual este însoțit în principiu de un schimb de alocuțiuni combinate dinainte, astfel încât suveranul sau șeful statului să reia în răspunsul său tema schițată de noul venit asupra raporturilor între cele două țări.

În toiul războiului, cum să-l treci cu vederea fără a fi ridicol? `Vom suprima alocuțiunile şi, desigur, mă voi feri de orice aluzie la evenimente. De altfel, protocolul dă Maiestății Sale privilegiul să conducă discuția. Mă voi mărgini deci să răspund la întrebările sale`”, își amintea discuția cu Ionel Brătianu contele de Sain-Aulaire.

Ambasadorul francez se întâlnește cu Regele Ferdinand

Deși întâlnirea dintre regele Ferdinand și ambasadorul francez s-a vrut a fi una discretă, foarte multe persoane au aflat de ea, astfel încât a devenit complet publică. Mai mult, o mare mulțime de oameni a întâmpinat delegația franceză în apropierea Palatului Regal.

„Fără întârziere, regele alese o dată foarte apropiată pentru această audiență solemnǎ. Brătianu îmi recomandă să o țin secretă. Totuşi, în apropierea Palatului, vecin cu Legaţia, o mulțime numeroasă aclamă Franţa atunci când am coborât din prima mașină cu colaboratorii mei diplomatici. (…)

Regele Ferdinand mă primi cu Ion Brătianu în dreapta sa și cu numeroasa casă civilă și militară în spate. Prezența lui Brătianu îmi aduse aminte de înțelegerea noastră, iar prezența atâtor alți martori, incompatibilă cu orice conversație în `aparté`, îmi dovedea cât fusese de necesară”.

„Strălucirii și tăriei diamantului, ea le adăuga transparența cristalului, o inimă de aur şi mușchi de oțel”

După prezentarea și depunerea scrisorilor de acreditare, protocolul a prevăzut o prezentare a ambasadorului francez în fața reginei Maria. Din acest moment, contele de Sain-Aulaire a fost fermecat de frumusețea și inteligența Reginei Maria.

„Protocolul prevedea apoi prezentarea noastră la regina Maria, care ne aștepta în salonul vecin, singură cu o doamnă de onoare, ceea ce permitea mai multă familiaritate decât în prezența numerosului stat-major regal, fără a mai pune la socoteală că, în această pereche, regele era timid pentru amândoi.

Strălucitoarea frumusețe a reginei Maria, admiratorii ei o calificau bucuros drept `adamantină`. Epitet potrivit, dar slab. Strălucirii și tăriei diamantului, ea le adăuga transparența cristalului, o inimă de aur şi mușchi de oțel. Dacă închid ochii, o evoc mai ales în portretul a cărui reproducere mi-a dat-o, unde pictorul Lászlo o reprezintă mai teatrală decât era, ca împărăteasă bizantină. În ziua aceea era Teodora îmbrăcată în Rue de la Paix (strada marilor case de modă de la Paris, n.r.).

Regina Maria: „Mie nu-mi plac culorile neutre”

Cum ambasadorul francez a vrut să evite în discuția cu regina Maria orice referire la intrarea României de partea Antantei în război, discuția s-a axat pe teme mondene. Chiar și așa, regina Maria a avut inteligența de a-i sugera care sunt preferințele sale. Regina a fost una dintre susținătoarele cele mai aprige a renunțării la neutralitate și a intrării României în război de partea Antantei.

„Prezența lui Robert de Flers, (atașatul de presă al ambasadei franceze și un mare om de cultură, n.r.) a orientat la început discuția spre teatru. Cum să vorbești de teatre de bulevard fără să vorbești de modă? Evitând orice aluzie la război, am îndrăznit să aducem reginei complimente pentru rochia ei în culori vii.

– `După cum vedeți, spuse ea cu un surâs care-i descoperi dinții strălucitori, surâs care nu era de circumstanță, ci din inimă, mie nu-mi plac culorile neutre`.

– `Vom aștepta, am spus eu, pacea generală pentru a face cunoscută vorba Maiestății Voastre`.

– `Bine veți face, altfel regele şi Brătianu m-ar dojeni`. (…)

Regele şi regina devin aliații noștri înainte de toate pentru că sunt români, în virtutea legii firești și tutelare care naționalizează repede dinastiile străine. Însă nu există patrie mai iubită de copiii săi ca România. Ei o iubesc pentru că este dulce, surâzătoare, rodnică. Însă o iubesc mai puțin pentru ce le dă, decât pentru ce le cere”, aprecia contele de Saint-Aulaire.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Momentul în care regina Maria a intrat în sufletul şi în istoria românilor. Avea doar 17 ani

Ionel Brătianu, regele neîncoronat care a condus România din umbră şi s-a iubit cu nora lui Cuza şi cu Regina Maria

Regina Maria și scandalul de la Coțofenești. „În vremuri de război, legile morale sunt răsturnate”

Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria