Cum au eșuat naziștii în Bătălia Angliei

După ce Franța a capitulat în fața mașinăriei de război naziste, la 22 iunie 1940, Adolf Hitler era convins că Marea Britanie va accepta încheierea unei păci. Spre surprinderea dictatorului nazist, Winston Churchill și poporul britanic au continuat lupta împotriva nazismului. Drept urmare, Hitler a dat ordinul pentru pregătirea planurilor de invadare a Marii Britanii. A urmat o aprigă luptă aeriană, până ce naziștii au schimbat strategia.

Hitler a ordonat, la 16 iulie 1940, pregătirea planurilor pentru invadarea Marii Britanii, printr-o operațiune denumită „Leul de Mare”. Însă armata nazistă era departe de putea pune în practică o debarcare în insulele britanice.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

În acest moment a intervenit Hermann Göring, comandantul Luftwaffe, aviația militară a Germaniei naziste, care l-a convins pe Hitler că avioanele germane pot să îngenuncheze Marea Britanie.

Winston Churchill: „Niciodată atât de mulți nu au datorat atât de mult celor puțini”

Vara și toamna anului 1940 a fost marcată de confruntarea aeriană dintre Luftwaffe și aviația militară britanică Royal Air Force (RAF). Piloții militari britanici au reușit să țină piept aviației militare naziste, determinându-l pe premierul britanic să afirme că „niciodată atât de mulți nu au datorat atât de mult celor puțini”.

„În ziua de 17 septembrie, Hitler a acceptat punctul de vedere al Marinei Militare potrivit căruia RAF nu era nicidecum înfrântă că urma o perioadă de condiții atmosferice turbulente şi a amânat invazia `până la noi ordine`.

A doua zi, a dispus încetarea concentrării navelor în porturile Mării Mânecii şi a fost de acord ca operațiunea de dispersare a acestora să înceapă. 12% dintre navele de transport (21 din 170) şi 10% dintre barje (214 din 1918) fuseseră scufundate sau avariate de britanici.

La 12 octombrie, a hotărât ca `Leul de Mare` să fie amânat până în primăvara anului 1941, iar în ianuarie a ordonat ca toate operațiunile să fie stopate, cu excepția câtorva măsuri pe termen lung”, scrie istoricul militar Liddel Hart.

Hermann Göring schimbă strategia de bombardament

La sfârșitul lunii octombrie, era clar că Marea Britanie nu putea fi supusă de Luftwaffe. Aviația de război nazistă suferea pierderi tot mai mari deasupra teritoriului britanic, astfel că la începutul lunii noiembrie Göring a schimbat strategia de bombardament.

„Ofensiva aeriană urma să se concentreze în exclusivitate pe bombardamente nocturne – oraşe, centre industriale, porturi. O dată cu degajarea bombardierelor din Luftwaffe 2, au devenit disponibile aproape 750 de bombardiere, din care se folosea simultan circa o treime.

Datorită faptului că zburau cu viteze și la altitudini mai mici şi puteau transporta o încărcătură mai mare decât în timpul atacurilor de zi, au reușit să lanseze bombe în greutate totală de 1.000 de tone pe noapte, dar precizia lăsa de dorit”, precizează Liddell Hart.

Catedrala Sf. Mihail din Coventry, distrusă de naziști

Noua strategie de bombardament a naziștilor a fost pusă în practică în noaptea de 14 noiembrie, prin atacul asupra orașului Coventry.

Piloții Luftwaffe au beneficiat de o noapte senină și au putut să lanseze cu precizie bombele deasupra orașului. În timpul raidului au fost folosite 449 de bombardiere, care au aruncat 450 de tone de bombe explozive și incendiare. Orașul a fost grav avariat (4.330 de case distruse), 568 de locuitori au fost uciși, iar alți 723 au fost răniți. Catedrala Sf. Mihail din Coventry a fost complet distrusă.

Strategia lui Göring fără efect asupra britanicilor

După bombardarea orașului Coventry, naziștii au bombardat și alte mari orașe britanice.

„Eficacitatea nu a fost aceeaşi în cazul celorlalte mari atacuri lansate asupra orașelor Birmingham, Southampton, Bristol, Plymouth şi Liverpool.

La 29 decembrie, Londra a avut mult de suferit, mai ales centrul. Apoi, până în martie atacurile s-au rărit. O serie de atacuri puternice au culminat cu un raid pustiitor împotriva Londrei, în noaptea de 10 mai, când se împlinea un an de la lansarea celebrului Blitzkrieg, în 1940, în vestul Europei.

Pe cerul Angliei, `Blitz` s-a încheiat pe 16 mai, când majoritatea forțelor Luftwaffe au fost trimise spre est, în vederea atacării Rusiei”, menționează Liddell Hart.

Ofensiva aeriană germană din perioada iulie 1940 – mai 1941 a provocat mari daune și distrugeri în Marea Britanie. Însă naziștii nu și-au atins obiectivul principal de a distruge aviația de vânătoare britanică și nici moralul britanicilor.

În timpul Bătăliei Angliei (10 iulie – 31 octombrie 1940), când Luftwaffe a încercat să câștige superioritatea aeriană și să distrugă Royal Air Force, germanii au pierdut 1.733 de avioane, iar britanicii 915.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au influențat condițiile meteo „Bătălia Angliei”

De ce au subestimat germanii stațiile radar britanice în Bătălia Angliei?

Confruntarea avioanelor de vânătoare în Bătălia Angliei

Cum a fost înfrântă temuta flotă a lui Goering de „mâna” de soldaţi britanici