„Cina cea de Taină” a lui Leonardo Da Vinci. Codul ascuns care contestă teoria Sfântului Graal

În 2003, autorul american Dan Brown a publicat romanul Codul lui Da Vinci, un mister legat de istoria religiilor și existența unui secret bine păstrat de Biserica Catolică, despre Sfântul Graal și descendenții lui Iisus Hristos și ai Mariei Magdalena. Cartea a fost un bestseller, având în vedere că s-a vândut în peste 80 de milioane de exemplare până în 2009, fiind tradusă în 44 de limbi străine.

Între timp, în viața reală, descoperirile au prins din urmă misterele din cărți și filme. Un muzician și informatician italian, Giovanni Maria Pala, a agitat spiritele printre specialiștii în artă susținând că în tabloul Cina cea de taină a lui Da Vinci se ascunde un requiem muzical de 40 de secunde, codat în pâinile din tablou. Cu experți precum Alessandro Vezzosi, directorul Muzeului Da Vinci din Toscana, care califică teoria drept „plauzibilă”, această intersecție între artă, matematică și muzică a reușit sfidarea atât a conspirațiilor cu privire la misterele și codurile ascunde din tablou, cât și a mediului academic.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date

Pictată între anii 1495-1498 pentru mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano, Cina cea de Taină descrie ultima masă a lui Iisus cu discipolii săi. Spre deosebire de frescele tradiționale, Da Vinci a experimentat cu tencuiala uscată, ceea ce a dus la o deteriorare rapidă. Secolele de restaurări nu au făcut decât să-i adâncească aura de mister. Dar dincolo de narațiunea sa biblică, pictura reflectă obsesia lui Da Vinci pentru dualitate (o temă destul de des prezentă în artă): lumină și umbră, uman și divin, știință și artă. Caietele sale de notițe dezvăluie studii meticuloase de geometrie, anatomie și chiar hidrodinamică – ceea ce a dus către indicii că pictura ar putea conține semnificații ascunse care așteaptă să fie descoperite și decodate.

Pâine, mâini și un Requiem

Revenind la Giovanni Maria Pala, acesta, așa cum spuneam, a propus în 2007 o teorie neașteptată și radicală: și anume, poziționarea pâinilor și a mâinilor apostolilor din pictura Cina cea de Taină corespunde unor note muzicale. O perspectivă interesantă.

Pala a suprapus peste pictură o partitură muzicală cu cinci linii. Pâinile – și poziția mâinilor apostolilor – corespund poziției notelor. Notele, citite de la dreapta la stânga (reflectând scrisul lui Da Vinci), formează o compoziție de 40 de secunde. Iar durata fiecărei note corespunde poziționării pâinii în raport cu Isus, figura centrală. Cântată ca un requiem lent și solemn, piesa evocă respect și tristețe și reflectă simbolismul sacrificiului euharistic.

Pala și-a publicat descoperirile în La Musica Celata („Muzica ascunsă”), susținând că Da Vinci, un muzician talentat de altfel, vedea muzica ca pe „sora picturii”. O idee susținută de Alessandro Vezzosi, menționând credința lui Da Vinci în principiile armonice universale.

Caietele lui Da Vinci abundă în inovații muzicale. A proiectat instrumente precum viola organista (un hibrid între violoncel și clavecin) și a teoretizat rădăcinile matematice ale muzicii. În Codex Atlanticus, Da Vinci a scris: „Muzica este modelarea invizibilului, iar forma sa este vie”. O sinergie între artă și știință care face credibilă teoria lui Pala.

Proeminența pâinii nu este întâmplătoare. În teologia creștină, pâinea reprezintă trupul lui Hristos, legând tema centrală a picturii de interpretarea muzicală a lui Pala, în vreme ce requiemul – o slujbă pentru morți – rezonează cu iminenta crucificare a lui Iisus.

Deși cartea „Codul lui Da Vinci” a popularizat ideea că Maria Magdalena este Sfântul Graal, cercetătorii au respins pe scară largă această perspectivă. Totuși, teoria lui Pala ocolește controversa religioasă, concentrându-se pe pasiunile verificabile ale lui Da Vinci. Istoricul de artă Francesca Fiorani notează: „Operele lui Da Vinci sunt palimpseste de semnificații. Interpretarea lui Pala se aliniază cu dragostea sa pentru puzzle-uri”.

Cu toate acestea, scepticismul persistă. Criticii susțin că pareidolia – tendința umană de a găsi modele – ar putea explica notițele, dar aderența lui Pala la tehnica scrierii în oglindă a lui Da Vinci și structura coerentă a compoziției contrazic astfel de afirmații.

Așadar, până la urmă, este Cina cea de Taină o partitură muzicală? În timp ce dovada definitivă rămâne evazivă, teoria lui Pala exemplifică căutarea nesfârșită a umanității de a descoperi geniul lui Da Vinci. După cum spune Vezzosi, „operele lui Leonardo sunt constelații de idei. Muzica este acolo – dacă știi cum să o asculți”.

Surse:

https://news.artnet.com/art-world/last-supper-hidden-hymn-2432076

https://eu.southcoasttoday.com/story/news/nation-world/2007/11/11/italian-musician-uncovers-hidden-music/52743343007/

https://www.cbc.ca/news/entertainment/italian-finds-hidden-music-in-leonardo-s-last-supper-1.642120

Vă mai recomandăm să citiți și:

O regulă faimoasă a lui a fost dezmințită de un nou studiu

Leonardo da Vinci ar fi ascuns un mesaj despre Sfârșitul Lumii în „Cina cea de Taină”

Un tezaur de cărți prețioase, printre care și „Tratatul de pictură” al lui Leonardo da Vinci, scos la licitație

Un istoric ar fi identificat podul pictat de Leonardo da Vinci în spatele Giocondei