Prima dovadă de gladiatori romani în luptă cu leii, descoperită în Marea Britanie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un schelet din epoca romană descoperit în York, în nordul Angliei, oferă primele dovezi arheologice de gladiatori romani în luptă cu leii, un aspect al culturii romane cunoscut până acum doar din surse scrise și reprezentări artistice, dar niciodată confirmat fizic.

„Ceea ce nu realizasem la începutul cercetării este că nu avem nicio dovadă fizică a acestor lupte dintre oameni și animale, nicăieri în lume. Tot ce aveam erau desene, picturi și mozaicuri”, a declarat profesorul Tim Thompson, autorul principal al studiului.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

Studiul a fost publicat în PLOS ONE.

Un exemplu notabil este mozaicul de la vila romană din Rudston, Yorkshire, care înfățișează un leu, un leopard, un taur și un cerb alături de simbolurile unui grup de „vânători de arenă”, gladiatori specializați în „venationes”, adică lupte cu animale. Însă, până recent, în afara câtorva oase de leopard descoperite în Serbia, nu au fost găsite rămășițe de animale mari în amfiteatrele romane din nordul Alpilor.

Un schelet este prima dovadă de gladiatori romani în luptă cu leii

În cadrul săpăturilor de la cimitirul Driffield Terrace din vechiul oraș roman Eboracum (astăzi York), cercetătorii au observat că toate scheletele le aparțineau unor bărbați tineri cu semne de traume violente. Multe dintre aceste leziuni sunt similare celor descoperite în necropola gladiatorilor de la Efes, Turcia.

„Când analizăm demografia, traumele vindecate, natura decapitărilor, toate acestea sunt foarte neobișnuite în comparație cu alte cimitire romane. Dar când le comparăm cu cele de la Efes, similitudinile sunt izbitoare. Suntem destul de încrezători că avem de-a face cu gladiatori romani în luptă cu leii”, explică Thompson.

Una dintre cele mai remarcabile descoperiri este reprezentată de o serie de adâncituri pe pelvisul unui schelet, identificate ulterior prin scanări 3D ca fiind mușcături de animal mare, cel mai probabil de leu.

Totuși, cercetătorii notează că mușcăturile nu par a fi cele fatale. Deoarece leii atacă de obicei capul sau gâtul prăzii, este posibil ca rănile să fi fost produse în timpul unei acțiuni de devorare post-mortem. Scheletul a fost și decapitat, dar metoda morții rămâne incertă, notează IFL Science.

„Nu cred că acea mușcătură a fost fatală. Poziționarea și profunzimea rănilor, dar și claritatea urmelor de dinți indică faptul că nu era o luptă în plină desfășurare, ci mai degrabă un corp tras de leu”, spune Thompson.

„Divertismentul” romanilor

Indiferent de scenariul exact, este limpede că acest individ, mort în secolul al III-lea d.Hr., a avut parte de un sfârșit brutal. Descoperirea validează, în premieră arheologică, relatările despre venationes, spectacolele în care oameni erau puși să se lupte cu animale sălbatice pentru distracția publicului roman.

Alternativ, acest schelet mutilat i-ar putea aparține unui condamnat executat prin metoda „damnatio ad bestias”, o formă extremă de pedeapsă capitală aplicată în fața unei mulțimi.

„Această cercetare oferă o perspectivă remarcabilă asupra vieții și morții acestui individ și contribuie la studiile genetice în desfășurare despre originile bărbaților îngropați în acest cimitir roman. Poate că nu vom ști niciodată ce l-a adus în arenă, dar este extraordinar că primele dovezi osteo-arheologice pentru acest tip de luptă gladiatorială au fost găsite atât de departe de Colosseumul din Roma, stadionul de luptă suprem al lumii antice”, a declarat David Jennings, CEO al York Archaeology.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce au găsit cercetătorii într-o groapă comună veche de 230 de milioane de ani?

Vânătorii-culegători ar fi practicat metalurgia cu 11.000 de ani în urmă

Mamiferele s-au adaptat la viața pe sol înainte ca celebrul asteroid să distrugă dinozaurii

Mormintele antice din Anatolia răstoarnă ce s-a crezut până acum despre societățile complexe