Profetul Mohamed, simbolul umanității pentru toți musulmanii. Întemeietorul unei civilizații

Profetul Mohamed este cea mai importantă și mai respectată figură din lumea Islamică, fondatorul islamului și proclamatorul Coranului, a cărui viață și învățături au influențat semnificativ peisajul spiritual și cultural a miliarde de oameni din întreaga lume.

S-au scris despre Profetul Mohamed că era cunoscut pentru manierele sale exemplare; nu vorbea niciodată indecent și nu folosea un limbaj obscen, iar interacțiunile sale erau marcate de bunătate și respect, chiar și față de cei care i se opuneau. A fost adesea numit „Profetul Milostivirii”, pentru compasiunea pe care o manifesta nu doar față de musulmani, ci și față de întreaga umanitate, un om care a pledat pentru drepturile celor săraci, ale orfanilor și ale femeilor, spusele (Hadith) și acțiunile (Sunnah) sale continuând să îi ghideze pe musulmani în viața de zi cu zi, modelându-le cadrul moral și practicile comunitare. Nu mânca niciodată singur, invitând mereu și alte persoane la masă, încuraja spălarea mâinilor înainte și după masă, făcea vizite regulate bolnavilor și nevoiașilor și nu intra în casa cuiva fără a-i cere permisiunea.

• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului
• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma

Mohamed s-a născut în jurul anului 570 în Mecca, într-o familie cu o poziție socială modestă, însă a rămas orfan la o vârstă fragedă. La vârsta de 25 de ani, s-a căsătorit cu Khadija, o văduvă înstărită, după ce acesta a lucrat pentru ea ca supraveghetor al transporturilor mărfurilor sale în Siria. Cei doi au fost căsătoriți până la moartea femeii, dar se crede că după decesul Khadijei, Mohamed ar fi avut alte 10 soții de-a lungul timpului.

Întreaga lui viață (570 – 632) și-a petrecut-o în ceea ce este astăzi Arabia Saudită. În jurul vârstei de 40 de ani, a început să primească revelații divine în Peștera Hira, care au devenit baza Coranului, acea scriptură sacră înțeleasă în tradiția islamică ca o transcriere literală a vorbirii lui Dumnezeu (Allah). Coranul i-ar fi fost revelat lui Mohamed în etape de către arhanghelul Gabriel, începând din anul 610.

În timpul unei perioade de reculegere devoțională în vârful unuia dintre munții din vecinătatea Meccăi, îngerul Gabriel îi apare într-o întâlnire plină de admirație și îl învață primele versete ale sūrah 96 din Qurʾān: „Recitește în numele Domnului tău care creează, / creează omul dintr-un cheag! / Recitiți pentru că Domnul vostru este cel mai generos….”

A fost proclamat profetul lui Dumnezeu și a început să predice monoteismul și o morală strictă, însă din cauza persecuțiilor din Mecca, a emigrat la Medina în anul 622, eveniment care marchează începutul calendarului islamic. La Medina, Mohamed a unit triburile arabe și a pus bazele primei comunități musulmane. În anul 630, Mohamed și susținătorii săi au intrat în Mecca într-un act mai degrabă de reconciliere decât de cucerire militară tradițională. După ani de conflicte și negocieri cu triburile din Mecca, orașul i-a deschis porțile în mod pașnic. Profetul a demonstrat clemență remarcabilă – cu excepția câtorva idoli distruși în Kaaba, nu a fost nicio represiune sângeroasă împotriva foștilor adversari. Această revenire triumfală în orașul său natal a dus la transformarea Meccai din centru politeist într-un simbol al monoteismului islamic.

Cele mai multe informații despre viața lui Mohamed nu provin din Coran, ci din literatura sirah, care include biografii scrise de autori musulmani. Aceste lucrări au fost redactate în principal în secolele al VIII-lea și al IX-lea, o perioadă în care islamul începea să se răspândească rapid.

Iar una dintre cele mai cunoscute lucrări este „Sirah Rasul Allah”, care îi aparține lui Ibn Ishaq, fiind redactată în jurul anului 750 d.Hr, și revizuită ulterior de Ibn Hisham, care a eliminat unele pasaje considerate inadecvate. Ibn Ishaq oferă o narațiune detaliată a vieții lui Mohamed, incluzând nașterea sa, revelațiile divine, predicile și conflictele cu triburile din Mecca și Medina. Un alt istoric important este Muhammad ibn Jarir al-Tabari care a scris „Istoria profetului și regilor” (Tārīkh al-rusul wa-l-muluk) în secolul IX. Al-Tabari combină tradițiile orale cu sursele scrise pentru a oferi o viziune cuprinzătoare asupra vieții lui Mohamed și a contextului istoric în care acesta a trăit. De asemenea, deși nu sunt biografii propriu-zise, colecțiile de hadis-uri (relatările despre faptele și spusele profetului) sunt esențiale pentru înțelegerea vieții lui Mohamed. Cele mai recunoscute colecții includ Sahih Bukhari și Sahih Muslim, redactate în secolul IX, textele oferind detalii despre comportamentul și învățăturile profetului.

Un aspect important de menționat este că aceste relatări nu sunt întotdeauna coerente între ele, ceea ce înseamnă că sursele pot prezenta versiuni diferite ale acelorași evenimente sau pot omite detalii esențiale, fapt atribuit mai multor motive. În primul rând, înainte de apariția scrierilor, multe dintre informațiile despre Mohamed erau transmise oral, ceea ce, fără îndoială, a dus la variații semnificative în relatarea evenimentelor. Apoi, semnificativ a fost și contextual politic și social, deoarece scriitorii din perioada respectivă aveau adesea agende politice sau religioase specifice care influențau modul în care prezentau faptele profetului. Pe măsură ce islamul s-a dezvoltat ca religie organizată, interpretările vieții lui Mohamed au evoluat și ele pentru a răspunde nevoilor comunităților musulmane diverse.

Totuși, scrie britannica.com, prin compararea atentă a relatărilor și eliminarea unora dintre ele – inclusiv elemente miraculoase sau povești adaptate în mod evident din Biblie, cercetătorii au identificat anumite fapte comune în relatările care datează de la sfârșitul secolului al VII-lea și au confirmat detalii rudimentare cu surse non-islamice din jurul datei tradiționale a morții sale. Iar câteva dintre aceste detalii rudimentare despre viața lui Mohamed sunt legate de nașterea și copilăria lui, de activitatea comercială – există dovezi că Mohamed a fost un comerciant activ înainte de a deveni profet, revelațiile divine – deși natura acestor revelații este interpretată diferit în funcție de credințele religioase, existența lor ca fenomen istoric este recunoscută, și moartea sa – data tradițională a morții lui Mohamed este confirmată prin mai multe surse istorice, inclusiv cele non-islamice, toate acestea ajutând la construirea unei imagini mai clare asupra vieții lui Mohamed, distincte de miturile sau legendele care s-au dezvoltat ulterior.

Profetul Muhammad a murit în Medina, la 8 iunie 632 d.Hr, dată acceptată ce cei mai mulți dintre cercetători, deși trebuie menționat că precizia absolută a acestei date rămâne incertă datorită lipsei unor înregistrări contemporane.

Cu câteva luni înainte de moartea sa, Mohamed a încheiat ceea ce este cunoscut sub numele de Pelerinajul de Adio, în timpul căruia a ținut o predică finală care a subliniat principiile-cheie ale islamului, inclusiv egalitatea și dreptatea între musulmani. În zilele care au urmat acestui pelerinaj, Mohamed s-a îmbolnăvit, starea sa manifestându-se prin febră și slăbiciune, iar la câteva zile după aceea murind în propria casă din Medina. Sursele istorice nu indică niciun joc necinstit sau factori externi care să fi contribuit la decesul său; mai degrabă, se pare că a fost vorba de un apogeu al problemelor de sănătate tipice vârstei înaintate sau bolii.

La momentul decesului său în 632, Profetul Muhammad reușise să realizeze o unificare fără precedent a Peninsulei Arabice sub steagul islamului. Prin alianțe politice, acorduri diplomatice și câștigarea sprijinului triburilor locale, el instituise un sistem de guvernare inedit, bazat pe principii coranice și pe tradiția tribală arabă. Moartea sa a creat însă un vid de putere care a declanșat imediat dispute asupra succesiunii. Această criză de conducere a dus la apariția primelor diviziuni în comunitatea musulmană, diviziuni care vor marca profund evoluția ulterioară a islamului și vor da naștere diferitelor curente religioase.

Surse:

https://www.britannica.com/video/Top-questions-answers-Muhammad/-245049

https://www.britannica.com/biography/Muhammad/Biography-according-to-the-Islamic-tradition

Vă mai recomandăm să citiți și:

Fatima al-Fihri, femeia vizionară care a fondat prima universitate din lume. Istoria Universității Al-Qarawiyyin. Femei musulmane cercetătoare

Ismail al-Jazari, inventatorul musulman care a pus bazele ingineriei moderne. Roboți medievali și alte invenții din secolul al XII-lea

Sultan ibn Salman Al Saud, primul arab, primul musulman și primul membru al unei familii regale în spațiu

21 de țări musulmane cer Israelului și Iranului să renunțe la programul nuclear