În perioada 15–18 august 1969, la Bethel, New York, a avut loc unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din istorie. Un eveniment marcat de promovarea păcii, a iubirii și contraculturii anilor ’60, care a adus în fața unui public format din aproximativ 400.000 de oameni artiști ca Jimi Hendrix, Janis Joplin, The Who, Santana, Crosby, Stills, Nash & Young și mulți, mulți alții. Woodstock!
Cum a început totul? Patru tineri antreprenori – John Roberts, Joel Rosenman, Artie Kornfeld și Michael Lang – și-au propus să organizeze un festival. Iar viziunea lor a fost simplă: trei zile de pace și muzică. Au ales o locație idilică – ferma lui Max Yasgur – un fermier de 49 de ani, dar și-au dat seama rapid că visul lor avea să depășească orice așteptare. Pe măsură ce masele de oameni se apropiau, drumurile au devenit blocate, iar organizatorii au fost nevoiți să declare intrarea liberă, transformând evenimentul într-unul gratuit. A fost o decizie spontană, dar profundă, care a pus accentul pe esența festivalului: comunitate, libertate și muzică.
Muzica a reprezentat, fără îndoială, inima pulsantă a festivalului Woodstock, un maraton sonor memorabil. Spectacolul a fost deschis de Richie Havens, care, din cauza faptului că formația Sweetwater rămăsese blocată în trafic, a cântat aproape trei ore piese ale trupei The Beatles.
Woodstock a fost considerat un adevărat simbol al mișcării contra-culturale. O evadare din normele societății, un loc în care tinerii se puteau exprima liber, departe de regulile și constrângerile generației părinților lor. În cele trei zile de Woodstock, participanții au trăit într-o stare de non-conformism, promovând un stil de viață bazat pe valori esențiale precum toleranța, armonia și libertatea de exprimare.
Evenimentul a fost o reflexie a vremurilor – era o perioadă de tensiuni sociale, cu proteste împotriva războiului din Vietnam și lupta pentru drepturile civile, iar Woodstock, cu faimosul slogan „Make love, not war” a permis ca aceste sentimente să se manifeste pașnic, prin muzică.
Totuși, Woodstock nu a fost doar cel mai mare eveniment din istoria muzicii, rămas în amintire ca un simbol al libertății, ci și o dovadă că realitatea poate fi un amestec de fascinație, absurd și, uneori, tragedie.
Jimi Hendrix a închis festivalul luni dimineața, la ora 9, interpretând „The Star-Spangled Banner” și transformând imnul SUA într-un protest împotriva războiului din Vietnam, în fața oamenilor care purtau pancarte anti-război, iar alții dansau goi în noroi.
Woodstock a însemnat și moartea a trei oameni – doi din cauza drogurilor, unul călcat de un tractor, dar și probleme grave de igienă. Apoi, un stand care a încercat să vândă hamburgeri la prețuri umflate a fost ars de participanți.
În cartea legendelor Woodstock s-a scris că John Lennon a refuzat să cânte la festival pentru că i s-a interzis lui Yoko Ono să-l însoțească și că un bărbat a pretins timp de 30 de ani că s-a născut în timpul festivalului, chiar la festival (sub cort, în timp ce Hendrix cânta). În 1999, documentele au arătat că era o minciună romantică – de fapt, părinții lui plecaseră de acolo cu o zi înainte. Apoi, activistul hippie Wavy Gravy (în costum de Smokey the Bear) a fost desemnat „șef de securitate” la Woodstock. Cum nu existau paznici profesioniști, a improvizat o „forță de ordine” formată din bicicliști din New York, membrii unei comunități din New Mexico (care făceau meditație) și voluntari îmbrăcați în costume de clovni. Cei care făceau scandal erau amenințați cu „pedepse” mai originale: plimbări cu căruțe cu flori și plăcinte cu smântână. Când a fost întrebat cum menține ordinea, Wavy Gravy a răspuns: Am înlocuit poliția cu simpatia. Și dacă nu merge… mai dăm o plăcintă.
La 16 august 1969, după ce organizatorii au realizat că aproape 500.000 de oameni riscau să moară de foame, au chemat Armata SUA (pe care mulți participanți o ura pentru implicarea în războiul din Vietnam) să ajute cu provizii. Au adus 30.000 de sandvișuri făcute de o comunitate evreiască locală, au transportat cu elicopterele tone de apă și medicamente. Am bombardat Hanoi săptămâna trecută. Acum airdropăm brânză kosher pentru hippioți, ar fi spus un soldat.
După trei zile de muzică, ploaie și anarhie, Woodstock a rămas un simbol. Ferma lui Max Yasgur, care a încasat 75.000 de dolari pentru teren, a fost vândută în 2007 cu 8 milioane de dolari. Iar gunoaiele de pe locul festivalului? Au rămas acolo decenii, deși organizatorii cheltuiseră o avere pe echipaje de curățenie.
Astăzi, pe acel petic de pământ unde 500.000 de oameni au trăit trei zile de extaz, se află Bethel Woods Center for the Arts – un loc pentru 5.000 de spectatori. Mult mai mic, mult mai ordonat. Exact opusul a ceea ce a fost Woodstock.
Woodstock a fost un delir pentru muzicieni și public. Zile și nopți de extaz și de ploaie, de chitare nebune și de coruri improvizate. Un fenomen care a redefinit cultura tinerilor, un laborator de experimentare – unde rock-ul s-a amestecat cu blues-ul, folk-ul cu psihedelia, iar politica s-a combinat cu artă.
De ce Woodstock este irepetabil? Poate pentru că a fost produsul perfect al unei epoci unice – o explozie de idealism anarhic, unde sute de mii de oameni au trăit trei zile în comuniune pură, dar și în haos total, fără reglementări, fără profit și fără grija consecințelor.
Astăzi, nimeni nu ar risca să organizeze un festival fără garduri, pază și control, fără puncte de prin ajutor și medicamente – iar spiritul anticapitalist al Woodstock-ului original a fost înlocuit de industria de miliarde de dolari a festivalurilor moderne.
Surse:
https://www.musicianshalloffame.com/50-facts-about-woodstock/
https://www.mentalfloss.com/article/84715/time-us-army-helicopter-dropped-snacks-woodstock
https://www.britannica.com/event/Woodstock
Cupluri împreună, dar separate: Fenomenul „Living apart together” ia amploare
Un fenomen neașteptat distruge sateliții Starlink ai lui Elon Musk
Fenomen cosmic misterios în Calea Lactee. Ce au văzut astronomii?
Un fenomen îngrijorător se petrece în Marea Groapă Albastră din Belize