Metoda de tragere rapidă la vânătoare pe care o dezvoltase Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu a manifestat de-a lungul timpului o atracție deosebită pentru vânătoare. Îi plăcea să împuște animale cât mai mari și cât mai multe. Nu conta dacă erau animale ocrotite de lege sau pui de animale sălbatice. Toate animalele ce ieșeau în bătaia puștii dictatorului mureau, mai ales că Nicolae Ceaușescu nu era tocmai un trăgător prost. Ba din contră. La fel se întâmpla și atunci când participa la vânătoarea de mistreți. Într-o singură zi, el și anturajul său au împușcat 82 de mistreți, majoritatea fiind „opera” dictatorului. Cu trecerea vremii, Ceaușescu dezvoltase o tehnică rapidă cu ajutorul căreia reușea să doboare foarte multe animale sălbatice

În mod normal, sezonul de vânătoare la mistreți începea vara, dar pentru Ceaușescu vânătorile se organizau numai iarna.

• O fosilă de acum 250 de milioane de ani dezvăluie originile auzului
• Ce s-a întâmplat cu adevărat pe Insula Paștelui? Noi dovezi contestă teoriile de lungă durată

„În acest anotimp, mistreții se retrag de peste tot în pădurea care, generoasă ca întotdeauna, le-a asigurat şi le asigură casa şi masa. Câmpul gol, eliberat de culturile agricole, cu solul înghețat sau acoperit de zăpadă, nu le mai poate oferi nimic.

Pentru concentrarea unui număr cât mai mare de mistreți şi mai ales pentru menținerea lor în pădurile din rezervațiile speciale, în perioada decembrie-februarie, în teren se administrau peste 4.000 de tone de porumb.

Prin administrarea acestei mari cantități de hrană şi prin asigurarea liniștii necesare s-a reușit ca, în timpul iernii, în fiecare rezervație specială pentru mistreți, din zona de câmpie şi coline joase, să se concentreze şi să se mențină un număr cuprins între 200 şi 500 de mistreți”, menționează Vasile Crișan unul dintre specialiști silvici care s-a ocupat vreme de mai bine de două decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Mistreții, hrăniți cu o rație dublă de porumb în preziua vânătorii

Partidele de vânătoare la mistreți la care a participat Nicolae Ceaușescu se organizau doar într-un anumit tipic. Ceaușescu prefera partidele de vânătoare ce se desfășurau la goană.

„În fiecare goană din rezervațiile speciale, o atenție deosebită se acorda standului principal, cum îl denumeam noi. Dacă pădurea din fața acestui stand era foarte deasă şi împiedica vizibilitatea, se deschideau trei linii de tragere de circa un metru lățime şi 50 m lungime, în formă de evantai, astfel ca tragerea cu arma să fie mai facilă. Se făcea curățenie desăvârșită în toată zona de pădure din preajma standului.

În preziua vânătorii, în interiorul fiecărei pâlnii din goane se distribuia o rație dublă de porumb. În dimineața zilei de vânătoare se avea grijă ca toate porțile de la gardurile pâlniilor să fie închise, pentru ca mistreții să nu scape”, precizează Vasile Crișan.

Metoda rapidă de tragere a lui Ceaușescu

Pentru desfășurarea goanei erau mobilizați între 200 și 400 de oameni, iar goanele se făceau cu gălăgie mare şi cu multe focuri de armă.

„Standul lui Ceaușescu – scrie Vasile Crișan – era așezat în gâtul pâlniei, la distanță egală de cele două capete ale gardurilor. El aștepta în stand, așezat pe o bancă simplă, acoperită cu o pătură. În spatele lui stăteau cei doi însoțitori cu două arme `Holland & Holland` dublu express, cu lunete şi cu un număr mare de cartușe.

Ceilalți 3-5 invitați pe care îi avea întotdeauna erau instalați pe aceeaşi linie cu standul principal, dar în afara gardurilor. Pentru a nu fi deranjat, standurile din stânga şi din dreapta lui erau amplasate la distanțe mai mari decât era normal. Ceaușescu trăgea atât în față, cât şi în spatele liniei de standuri. Alegea de obicei exemplarele mai mari, dar nu de puține ori trăgea şi la exemplare mai mici, mai ales în cazurile în care ținea neapărat să aibă un tablou de vânat cât mai mare. Cei doi însoțitori îi încărcau pe rând fiecare armă şi o țineau pregătită. După ce trăgea unul sau ambele cartușe, cu mâna dreaptă preda însoțitorului arma cu care trăsese, iar cu mâna stângă prelua arma încărcată de la celălalt însoțitor, fără să se uite în spate. Astfel, totul decurgea ca pe bandă rulantă”, precizează Vasile Crișan.

După fiecare goană, mistreții împușcați erau expuși la standul „șefului”

Mistreții care erau surprinși într-o goană aveau doar două posibilități de mișcare. Înainte, spre standul principal, unde șansele de a scăpa cu viață erau mici, sau înapoi, printre gonași.

După fiecare goană, mistreții căzuți erau adunați din pădure şi târâți la standul „șefului”. Dacă se întâmpla ca vreunul dintre invitați să împuște unu-doi mistreți, aceștia erau duși tot la standul principal.

„La finalul vânătorii se aranja tabloul de vânat. Cei mai mulți mistreți împuscați de Ceaușescu într-o zi au fost la vânătorile din zona de câmpie. Recordul s-a înregistrat în județul Călărași, în rezervația de la Chiciu, pe fășia de pădure de plopi şi sălcii situată între malul şi digul Dunării, unde într-o zi s-au împușcat 82 de mistreți, majoritatea find `opera` lui Ceaușescu. Cele mai mari trofee (colți) de mistreți le-a dobândit la vânătorile din pădurea Adam, județul Galați”, mai scrie Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ceaușescu și fazanii. Peste 300 de fazani împușcați de dictator la fiecare partidă de vânătoare

Ceaușescu, la vânătoare de urși cu tovarășa de viață: „Ea îi arăta fiecare urs. El nu se mai uita dacă este mare sau mic, trăgea în tot”

Ceaușescu și vânătorile cu șefii misiunilor diplomatice din România

Ziua în care Ceaușescu a împușcat cei mai mari urși