Ceaușescu și vânătorile cu șefii misiunilor diplomatice din România

Nicolae Ceaușescu a folosit pasiunea sa pentru vânătoare pentru a-și face singur propagandă ca om politic în timp ce se definea drept un „mare vânător”. E drept, de-a lungul „carierii” sale îndelungate a a împușcat foarte multe animale sălbatice, dar era departe a se încadra în definiția vânătorului. Dictatorul nu respecta nicio regulă vânătorească și nici legală. Pe scurt, orice animal ce se ivea în bătaia puștii sale murea. Nu conta dacă era un pui de animal, ori un animal ocrotit de lege. O vreme Ceaușescu a folosit vânătoarea pentru a câștiga un capital de simpatie în rândul șefilor misiunilor diplomatice din România.

După ce a preluat puterea în România, Nicolae Ceaușescu a ținut să organizeze anual o grandioasă partidă de vânătoare la fazani și iepuri la care să fie invitați șefii misiunilor diplomatice din România. Vânătoarea se desfășura în Pădurea Albele, în apropiere de București.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

„În anii aceia, Pădurea Albele era unanim recunoscută ca fiind cea mai potrivită pentru o vânătoare de asemenea amploare. Situată în zona de silvo-stepă din Câmpia Română, la 45 de km de Bucureşti, are o suprafață de 600 de hectare, suficientă pentru participarea unui număr mai mare de vânători.

Liniile parcelare se cultivau anual cu plante agricole preferate de fazani, iar lățimea de 20 m a acestora asigura condiții optime de vizibilitate între vânători şi practicarea unui tir mai ușor şi eficient la fazani. În multe parcele de pădure erau create desișuri în care fazanii găseau adăpostul atât de necesar”, scria inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre specialiștii care s-au ocupat vreme de mai bine de două decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Cum se desfășura vânătoarea?

Organizarea partidelor de vânătoare cu participarea șefilor misiunilor diplomatice din România implica un efort intens din partea celor implicați în organizare, în special pentru silvicultori. De exemplu, la vânătoarea din anul 1969, ce a avut loc într-o duminică, la mijlocul lunii ianuarie, au fost implicați mai mult de 130 de oameni, organizați în echipe de gonași.

„La ora 9:30 apar primele mașini cu diplomați. În funcție de afinități, s-au asociat și au venit câte doi-trei într-o mașină. Surpriza a fost că, pe lângă cei 30 de așa-ziși vânători, au mai venit încă 15 diplomați care urmau să stea în standuri lângă cei cu arme. Imediat după ei au sosit Ion Gheorghe Maurer – preşedintele Consiliului de Miniștri, Corneliu Mănescu – ministrul de Externe, împreună cu doi translatori, şi alte oficialități române.

La ora 10:00 sosește şi coloana oficială cu Nicolae Ceaușescu. La venirea acestuia, toți diplomații s-au aliniat ca elevii în curtea școlii. Ceaușescu, împreună cu ministrul de Externe şi şeful Protocolului de Stat, s-a apropiat de ambasadori pentru a primi salutul acestora”, preciza Vasile Crișan.

Rezultatul vânătorii, sub așteptări

Participanților li s-a făcut un scurt instructaj privind modul în care se va desfășura vânătoare și normele de securitate pe care trebuiau să le adopte. Din cauza numărului mare de participanți exista și un risc mare de a se petrece accidente vânătorești. Chiar și în ciuda acestui instructaj, gonașii s-au aflat pentru o scurtă perioadă în bătaia alicelor vânătorilor.

„Rezultatul vânătorii – scrie Vasile Crișan – a fost sub așteptările noastre (ale organizatorilor, n.r.). Fazani au fost destui, dar vânători autentici erau foarte puțini. Cel puțin 80 la sută din fazanii care erau atârnați la cele două sănii au fost împușcați, în ordine, de Ion Gh Maurer, ambasadorii Spaniei, Franței, Italiei şi, bineînțeles, de Ceaușescu.

Parte din ceilalți așa-ziși vânători au fost numai de `decor` sau, şi mai rău, unii prezentau un real pericol de producere a unor accidente prin împușcare.

Pentru ca la finalul vânătorii să putem oferi câte un fazan fiecărui ambasador şi invitat, am fost nevoiți să sacrificăm şi fazani din voliere. După terminarea ultimei goane, ne-am îndreptat cu toții spre locul unde era instalat cortul, pentru recepția oficială, oferită de Ministerul de Externe. Sigur că în atenția generală erau șeful statului şi prim-ministrul”.

Un accident la vânătoare

Vânătorile au continuat an de an, luând o amploare din de în ce mai mare. S-a ajuns să participe câte 70-80 de invitați, fapt ce a obligat personalul silvic ca, într-o singură zi, să organizeze concomitent trei vânători în trei păduri apropiate: Albele, Ogarca şi Teşila, de la același Ocol Silvic Ghimpați. Ceaușescu a participat la vânătorile cu șefii misiunilor diplomatice din România doar până în anul 1974..

„Vânătorile cu șefii misiunilor diplomatice din România au continuat fără Ceaușescu până în anul 1981 când, după un accident de vânătoare mortal, cu un invitat libian (șeful gărzi personale a dictatorului Gaddafi, n.r.), acesta a interzis să se mai organizeze vânători oficiale cu șefii misiunilor diplomatice, cu atașații militari din România sau cu orice alți invitați de marcă din străinătate”, mai consemna Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ziua în care Ceaușescu a împușcat cei mai mari urși

Cum au ajuns pădurarii să arunce fazanii în bătaia puștii lui Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu la vânătoare: „Trăgea la tot. Nu ierta nimic”

De ce a vrut Ceaușescu să încrucișeze urșii din Alaska cu cei din Munții Carpați?