Ceaușescu, la vânătoare de urși cu tovarășa de viață: „Ea îi arăta fiecare urs. El nu se mai uita dacă este mare sau mic, trăgea în tot”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un împătimit al vânătorii, Nicolae Ceaușescu iubea mai mult ca orice să împuște urși. Îi plăcea să tragă în urși cât mai mari și cât mai mulți. Când rezultatul vânătorii nu îl mulțumea, îi mustra pe cei care organizau partidele de vânătoare. De câteva ori a vânat urși sub „îndrumarea” soției sale, Elena. Era momentul în care întreaga vânătoare se transforma într-un adevărat măcel.

De regulă, la vânătorile de urși cu goană, Nicolae Ceaușescu mai avea câte trei-cinci invitați din conducerea Partidului Comunist, care trăgeau doar dacă „șeful” le spunea în mod expres acest lucru. Și chiar atunci, unii dintre ei nu îndrăzneau să tragă pentru a nu-l deranja.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

„Dacă din întâmplare un invitat împușca vreun urs, cazuri foarte rare, animalul respectiv ori nu era scos din pădure la linia de standuri, ori, dacă totuşi era scos, se spunea: `Dumneavoastră l-ați împușcat, tovarășe Ceaușescu!`, povestește inginerul silvic Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”

Ceaușescu trăgea la tot. Nu ierta nimic!

Uneori, la vânătorile de urși, speriate de zgomot, ieșeau și alte animale sălbatice, precum mistreți, lupi sau vulpi. Ceaușescu trăgea în toate animalele și nu ierta nimic.

„La o vânătoare combinată de urși cu mistreți, dintr-o zonă submontană, într-un singur stand a împușcat patru lupi. `Prost să fii, noroc să ai!`, zice o vorbă românească. Aprecierea rezultatului unei vânători depindea de zona în care a fost organizată.

La munte, dacă într-o zi se împușca 5-6 urși şi câțiva mistreți, pentru el rezultatul era mulțumitor. În schimb, pentru zonele submontane, cu concentrări mai mari de urși, pretențiile lui creșteau. De fapt, în aceste zone a obținut şi rezultatele cele mai spectaculoase, împușcând într-o singură zi între 10 şi 25 de urși”, precizează Vasile Crișan, unul dintre specialiștii silvicultori care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat dictatorul comunist.

Rivalitatea cu Maurer

În perioada când, la vânătorile de urși la goană, Ceaușescu îl avea ca invitat şi pe Ion Gheorghe Maurer, între ei exista o competiție. Cine împușcă mai mult şi, la final, cine are tabloul de vânat mai bogat. De altfel, Maurer a fost printre puținii care l-au înfruntat și ironizat pe Ceaușescu la partidele de vânătoare.

„Ceaușescu trăgea – precizează Vasile Crișan – la aproape toți urșii care îi veneau. Mari sau mici, nu mai conta. Cruța doar puii care erau cu mama lor, ursoaica.

După ce nu l-a mai agreat pe Maurer şi nu l-a mai invitat la nicio vânătoare, deci nu mai avea concurent, Ceaușescu a început să tragă numai la urșii care i se păreau lui că sunt mai mari”.

Cu tovarășa de viață la vânătoare

Ceaușescu și-a menținut acest comportament până la ultima vânătoare de urşi la goană, din luna octombrie 1989, de la Cuşma – Bistrița-Năsăud, când a intervenit din nou o schimbare.

„Știam şi văzusem şi eu că la toate vânătorile de la Cuşma era prezentă şi Elena Ceaușescu. De fiecare dată, spune Vasile Crișan, ea rămânea la casa de vânătoare Dealu Negru, unde era acompaniată de soțiile celorlalți invitați din conducerea centrală a partidului şi de unde putea urmări cea mai spectaculoasă goană la urși din toată vânătoarea”.

De această dată, Elena Ceaușescu l-a însoțit pe dictator la vânătoare. Totul s-a transformat într-un adevărat măcel vânătoresc.

„La goana denumită Scheredei, Elena Ceaușescu nu a mai rămas la casa de vânătoare, ci a stat în hochstand lângă soțul ei. Când au început să iasă urșii, ea îl făcea atent şi îi arăta fiecare urs.

Ceaușescu nu se mai uita dacă este urs mare sau mic, trăgea la tot ce ieșea. Astfel că din cei 7 urşi pe care i-a împușcat, doar unul a fost mare, ceilalți fiind doar nişte ursaci”, povestea ing. Virgil Anca, directorul de atunci al Inspectoratului silvic Bistrița-Năsăud.

Comportamentul lui Ceaușescu a fost ciudat mai ales că știa despre faptul că la vânătorile cu goană, mai ales la urși, primii care ies la linia de vânători sunt urșii mici.

„Urșii mari își fac apariția mult mai târziu. În mod normal, pe urșii mici îi lași să treacă şi îi aștepți pe cei mari. Dacă tragi la primii urși mici, cei mari, mult mai precauți, nu vor mai veni spre vânători. Sunt sigur că Ceaușescu ştia acest lucru, numai că nu putea să nu asculte de îndemnul tovarășei sale de viață, `academician doctor inginer` Elena Ceaușescu.

După fiecare goană, vânatul împușcat era scos şi adunat la linia standurilor pentru a fi văzut de șef. La sfârşitul zilei de vânătoare se aranja tabloul de vânat. Întotdeauna acesta era admirat de Ceaușescu şi de invitații lui, mai ales de coana Leana. Se filma şi se făceau multe fotografii”, mai preciza Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ceaușescu și vânătorile cu șefii misiunilor diplomatice din România

Cum au ajuns pădurarii să arunce fazanii în bătaia puștii lui Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu la vânătoare: „Trăgea la tot. Nu ierta nimic”

De ce a vrut Ceaușescu să încrucișeze urșii din Alaska cu cei din Munții Carpați?