Arheologii au descoperit o necropolă romană de proporții impresionante

Un uriaș cimitir roman descoperit în sudul Franței oferă noi perspective asupra diversității ritualurilor funerare din acele vremuri.

Arheologii care lucrează pe Riviera Franceză au scos la iveală o necropolă romană de proporții impresionante. Munca atentă de pe șantier a dezvăluit, pas cu pas, procesul prin care romanii își incinerau morții și îi onorau în viața de apoi.

• În pragul Primului Război Mondial: confruntări, rivalități și sfere de influență
• Cel mai vechi catâr cunoscut din Europa de Vest a murit acum 2.700 de ani. Ce…

Peste 160 de morminte de incinerație au fost descoperite pe vechiul sit Olbia, o așezare fortificată grecească fondată în jurul anului 350 î.Hr., în sudul Franței de azi.

Geograful antic Strabon menționa că Olbia era un oraș al massilienilor — locuitorii cetății Massilia (actualul Marsilia). După ce Marsilia a fost cucerită de Iulius Cezar în anul 49 î.Hr., Olbia a devenit un oraș roman, axat pe comerț și băi termale.

Toate mormintele de incinerație datează din perioada romană a Olbiei (între secolele I și III d.Hr.) și arată multiplele moduri în care localnicii tratau moartea, potrivit unui comunicat al Institutului Național Francez de Cercetare Arheologică Preventivă (Inrap).

„Hrănirea” simbolică a morților

Pentru mulți dintre cei decedați, procesul începea când rudele așezau trupul pe o platformă de lemn construită deasupra unei gropi pătrate, scrie LiveScience.

Căldura rugului făcea ca structura să se prăbușească, iar oasele se albeau, se contorsionau și se crăpau, potrivit Inrap. Obiectele de sticlă se topeau, artefactele din bronz se deformau, iar ceramica era înnegrită de funingine.

Un element distinctiv al sitului Olbia este prezența canalelor de libație care înconjoară majoritatea mormintelor. Aceste canale permiteau turnarea de ofrande lichide pentru a-i onora pe cei morți sau pentru a le asigura protecția.

Peste 160 de morminte de incinerație

Tuburile, descoperite la Olbia, erau realizate din amfore reutilizate, care rămâneau vizibile deasupra mormintelor, chiar și după ce acestea erau acoperite cu țigle și pământ. Prin aceste tuburi, familiile puteau vizita mormintele și „hrăni” simbolic sufletele celor dragi în timpul sărbătorilor romane ale morților.

La Olbia, unele ruguri de incinerație au fost transformate direct în locuri de îngropăciune, în timp ce altele au fost parțial sau complet golite.

În mod obișnuit, romanii colectau oasele rămase în urne de sticlă, ceramică sau piatră, însă la Olbia multe dintre oase au fost strânse în grămezi mici sau puse în recipiente perisabile – semn posibil al unor diferențe sociale sau culturale între locuitorii orașului, conform Inrap.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mormintele primilor creștini din Polonia, scoase la lumină lângă o așezare medievală

Arheologii au descoperit morminte trapezoidale mai vechi decât piramidele egiptene

Mormintele din Epoca de Piatră din Irlanda nu sunt ce au crezut cercetătorii, arată o analiză ADN

Un cimitir roman antic cu 125 de morminte, descoperit întâmplător în Fâșia Gaza