Arheologii au descoperit cel mai mare și mai vechi oraș preistoric găsit vreodată în Irlanda

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Arheologii au descoperit cel mai mare și mai vechi oraș preistoric din Britania și Irlanda preistorică, o descoperire care rescrie istoria Epocii Bronzului.

Potrivit unui studiu publicat în revista Antiquity, așezarea, delimitată de două inele circulare, cuprindea aproximativ 600 de locuințe și făcea parte din complexul de fortificații de pe dealurile Baltinglass, format din 13 vârfuri.

Relieful spectaculos al zonei reflectă importanța descoperirii, regiunea fiind deja cunoscută pentru vestigii monumentale din Neoliticul timpuriu și până în Epoca Bronzului, inclusiv cel mai mare și mai vechi oraș preistoric din Irlanda.

Arheologii au descoperit cel mai mare și mai vechi oraș preistoric din Irlanda

Fiind cel mai vechi și mai mare grup de locuințe identificat până în prezent, „Brusselstown Ring reprezintă un caz fascinant pentru înțelegerea dinamicii așezărilor din Irlanda în Epoca Bronzului”, au declarat autorii studiului. Mai exact, aceștia sugerează că „dezvoltarea proto-urbană din Europa de Nord ar fi putut avea loc cu aproape 500 de ani mai devreme decât se credea în mod tradițional”. Cu alte cuvinte, arheologii au identificat un prototip timpuriu de oraș, apărut cu cinci secole înainte de estimările acceptate până acum.

Situat în comitatul Wicklow, situl se află într-o structură monumentală cunoscută sub numele de Brusselstown Ring, formată din două valuri de pământ: unul care înconjura exteriorul așezării și un altul mai mic, amplasat în centrul movilei.

Studiile aeriene au arătat că 509 locuințe erau răspândite la periferia centrului așezării, deși funcția exactă a incintelor încă nu este pe deplin clarificată. În zona centrală a fost identificat un grup mai mic, de 98 de case. Datarea cu radiocarbon a confirmat că așezarea datează din perioada târzie a Epocii Bronzului și începutul Epocii Fierului, între anii 3700 și 800 î.Hr. De-a lungul lanțului de dealuri, arheologii au localizat și alte incinte, însă până în prezent au excavat acest sit doar de patru ori, prin săpături de probă realizate peste platformele locuințelor, scrie Interesting Engineering.

Ce au găsit cercetătorii în această așezare?

„Tranșeul 1 a scos la iveală un strat de pietre compatibil cu o podea, precum și urme ale unui incendiu de mari proporții. Tranșeul 3 a dezvăluit o parte dintr-o vatră, înconjurată de o serie de gropi pentru pari, iar tranșeele 2 și 4 au oferit dovezi ale unor gropi și ale altor posibile urme de pari. Așa cum este tipic pentru fortificațiile de deal din Irlanda, inventarul arheologic a fost sărac, constând într-un număr redus de unelte din piatră și fragmente de lut ars”, explică autorii studiului.

Pentru orice comunitate prosperă, accesul la apă este esențial. În acest context, arheologii au descoperit ceea ce ar putea fi prima cisternă de apă cunoscută de acest tip din Irlanda, descrisă drept „o structură unică, conturată de pietre masive”. Un pârâu pare să fi alimentat această construcție dintr-un afloriment stâncos, posibil pentru a-i furniza apă proaspătă unei așezări de mari dimensiuni.

Având în față un sat atât de avansat pentru vremea sa, cercetătorii s-au întrebat de ce a fost abandonat. Comparând acest sit cu alte așezări de pe dealuri din Irlanda, ei consideră că povestea se înscrie într-un declin regional, care, cel puțin deocamdată, nu pare să fie asociat cu schimbări climatice.

Ce urmează? „Cercetările viitoare se vor concentra pe confirmarea naturii și datării posibilei cisterne, identificarea caracteristicilor structurale ale caselor circulare preistorice și stabilirea naturii și a cronologiei elementelor de delimitare”, concluzionează studiul publicat în Antiquity.

Vă recomandăm să citiți și:

Nostradamus, unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei. A fost profet sau şarlatan?

Când au aprins oamenii primul foc din istorie?

Lepra, între istorie și știință: ce înseamnă cu adevărat această boală și cât de mare este riscul astăzi

A fost recuperată prima comoară de pe „Sfântul Graal al epavelor”