Băile antice din Pompeii erau extrem de murdare, arată o analiză pe izotopi

Orașul Pompeii a fost îngropat de erupția lui Vezuviu în anul 79 d.Hr. Cercetătorii de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz (JGU), Germania au reconstruit acum sistemul de alimentare cu apă al orașului pe baza depunerilor de carbonat, în special tranziția de la fântâni la un apeduct.

Lucrarea este publicată în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.

• Cum a fost în sfârșit rezolvat misterul profanărilor de morminte de la un cimitir istoric?
• Cum să îmbătrânești sănătos, conform medicilor greci și romani din antichitate

„Băile erau alimentate inițial de fântâni adânci cu dispozitive de ridicare a apei, iar condițiile igienice din acestea erau departe de a fi ideale”, spune Dr. Gül Sürmelihindi de la Institutul de Geoștiințe al JGU, autorul principal al publicației.

„Cu timpul, însă, dispozitivele de ridicare a apei au fost îmbunătățite prin dezvoltări tehnologice, înainte de a fi înlocuite de un apeduct în secolul I d.Hr., care a furnizat mai multă apă și a permis împrospătarea mai frecventă a apei pentru îmbăiere.”

Pentru a reconstrui alimentarea antică cu apă, Sürmelihindi și colegul ei, profesorul Cees Passchier, au folosit analiza izotopilor pentru a examina depunerile de carbonat formate în diferite componente ale infrastructurii de apă a orașului, cum ar fi apeductul, turnurile de apă, puțurile fântânilor și bazinele băilor publice.

„Am găsit modele complet diferite de izotopi stabili și oligoelemente în carbonații din apeduct față de cei din fântâni”, spune Sürmelihindi.

O contaminare cu metale grele

Pe baza acestor caracteristici geochimice diferite, echipa a putut determina originea apei de baie și a putut trage concluzii despre sistemul de gestionare a apei din Pompeii și schimbările de calitate ale apei furnizate. Ei au descoperit că fântânile exploatau apă subterană puternic mineralizată din depozite vulcanice, care nu era ideală pentru băut.

Acest lucru se potrivește cu ceea ce se știa anterior: în timpul domniei lui Augustus, apeductul a fost construit în Pompeii, crescând semnificativ cantitatea de apă disponibilă pentru baie și oferind apă potabilă.

„În așa-numitele Băi Republicane, cele mai vechi facilități publice de baie din oraș, datând din vremuri pre-romane, în jurul anului 130 î.Hr., am reușit să demonstrăm prin analiza izotopilor că apa de baie era furnizată din fântâni și nu era reînnoită regulat. Prin urmare, starea igienică nu îndeplinea standardele înalte atribuite de obicei romanilor”, explică Sürmelihindi.

Indicii despre activitatea vulcanică

Probabil, apa era schimbată o singură dată pe zi, ceea ce, potrivit cercetătoarei, nu ar fi surprinzător. „La urma urmei, băile erau alimentate de o mașină de ridicat apa, acționată de sclavi prin intermediul unui fel de roată.”

Cercetătorii au găsit, de asemenea, vârfuri de plumb, zinc și cupru în depunerile de carbonat antropice, ceea ce indică o contaminare cu metale grele în apa băilor. Acest lucru sugerează că boilerele și conductele de apă au fost înlocuite, ceea ce a crescut concentrațiile de metale grele. O creștere a izotopilor stabili de oxigen arată, de asemenea, că bazinele din Băile Republicane furnizau apă mai caldă după renovare, scrie Phys.org.

Cercetătorii au găsit și tipare ciclice ciudate în raportul izotopilor din carbonatul fântânilor. Potrivit lui Passchier, o cauză posibilă ar putea fi fluctuația cantității de dioxid de carbon vulcanic din apa subterană. Această ciclicitate poate oferi informații despre activitatea lui Vezuviu cu mult înainte de erupția din 79 d.Hr.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce victimele din Pompeii erau îmbrăcate cu haine groase de lână dacă Vezuviul a erupt în luna august?

Arheologii au găsit dovezi de viață după erupția din Pompeii

Mormântul unei preotese romane a zeiței Ceres, descoperit la Pompeii

Descoperire de mare importanță anunțată de arheologii din Pompeii