Putea Homo erectus să vorbească?

Putea Homo erectus să vorbească? Dintre toate trăsăturile care îi diferențiază pe oameni de restul regnului animal, limbajul este, probabil, cea mai importantă.

Putea Homo erectus să vorbească? Nu se știe exact când a apărut capacitatea unică de comunicare verbală simbolică. Autorii unui nou studiu sugerează însă că unul dintre strămoșii noștri dispăruți ar fi putut avea deja acest dar acum aproximativ două milioane de ani. Potrivit cercetătorilor, Homo erectus dispunea de toate elementele necesare vorbirii și limbajului, concluzia fiind susținută de dovezi anatomice, genetice și arheologice.

• Cercetătorii tocmai au rescris povestea ultimelor zile ale dinozaurilor
• Băile antice din Pompeii erau extrem de murdare, arată o analiză pe izotopi

De exemplu, autorii explică faptul că „Homo erectus a fost prima specie din genul Homo cu un creier considerabil mai mare”, iar anumite regiuni-cheie, precum lobii frontal și parietal, erau similare din punct de vedere morfologic cu cele ale oamenilor moderni. Evident, acest lucru nu demonstrează în sine că H. erectus vorbea ca noi, dar indică un nivel cognitiv suficient de avansat pentru utilizarea limbajului.

Putea Homo erectus să vorbească? Iată ce indică dovezile!

Studiul abordează și ipoteza conform căreia hominizii arhaici nu ar fi avut controlul respirator necesar vorbirii din cauza unui canal spinal îngust. Cercetătorii subliniază însă că unele fosile de Homo erectus prezintă o măduvă a spinării încadrabilă în valorile observate la Homo sapiens. Deși această caracteristică este contestată ca indicator sigur al vorbirii, autorii adaugă că structura urechii interne a unor populații de Homo erectus ar fi fost adecvată perceperii limbajului vorbit.

Din punct de vedere genetic, ei susțin că „multe mutații importante legate de creier, cogniție și limbaj pot fi urmărite până în perioada lui Homo erectus”. Un exemplu este gena FOXP2, asociată cu comunicarea vocală, dar și cu mersul biped. Având în vedere că Homo erectus mergea pe două picioare, cercetătorii consideră posibil ca această specie să fi avut deja baza genetică necesară dezvoltării limbajului, scrie IFL Science.

În plus, Homo erectus folosea unelte din industria acheuleană, mai avansate decât cele oldowaniene. Capacitatea de a concepe, învăța și transmite tehnicile necesare realizării acestor unelte ar fi putut necesita gândire abstractă și comunicare simbolică, un alt indiciu al competenței lingvistice.

Nu toți experții sunt de aceeași părere

Unul dintre autorii studiului, Lan Yao, de la China Jiliang University (China), a explicat că „posibilitatea ca Homo erectus să fi vorbit este relativ mare, în ciuda lipsei unei certitudini de 100%, din cauza naturii inferențiale a cercetărilor privind originea limbajului”.

Afirmația este însă controversată. Ideea că Homo erectus avea limbaj a mai fost contestată, inclusiv pe baza dovezilor privind navigarea pe mare spre insulele Indoneziei sau vânătoarea în grup, interpretări pe care alți cercetători le resping.

În prezent, nu există un consens privind prima specie umană care a vorbit. Mulți antropologi cred că neanderthalienii aveau o formă de limbaj, iar unul dintre cele mai puternice argumente este faptul că Homo sapiens și neanderthalienii s-au încrucișat și au avut urmași viabili. Dacă acești hibrizi puteau vorbi, este foarte probabil ca ambii părinți să fi avut limbaj.

Interesant este că autorii noului studiu menționează date genetice care sugerează că denisovanii, rudele noastre cele mai apropiate, s-ar fi încrucișat cu un hominin arhaic necunoscut, considerat de mulți a fi Homo erectus. Acest argument este piesa centrală a teoriei lor, deși criticii nu vor întârzia, probabil, să răspundă.

Studiul a fost publicat în revista Biological Theory.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai mare sit de urme de dinozauri din lume a stabilit mai multe recorduri

Vulgata, manuscrisul care a schimbat lumea

Ofițerii militari din Roma Antică aveau maimuțe de companie, iar acestea aveau, la rândul lor, animăluțe de companie

Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman