Masacrul din Cușma: capriciile de vânător ale lui Ceaușescu

Pe 15 octombrie 1983, Nicolae Ceaușescu a luat parte la o partidă de vânătoare de urși organizată în rezervația Cușma, din județul Bistrița-Năsăud. Deși zona era cunoscută pentru populația numeroasă de urși, nimic nu prevestea proporțiile masacrului care avea să urmeze după prezența dictatorului la această vânătoare.

Nicolae Ceaușescu era un adept fanatic al vânătorii. Îi plăcea să împuște animale sălbatice cât mai multe și cât mai mari.

• Un document arab din secolul al XVII-lea confirmă existența unui rege nubian semilegendar
• Cum a fost în sfârșit rezolvat misterul profanărilor de morminte de la un cimitir istoric?

Rezervația Cușma a fost unul dintre locurile preferate de vânătoare ale lui Nicolae Ceaușescu. Vreme de 25 de ani, cât a vânat în această rezervație, Ceaușescu a împușcat nu mai puțin de 292 de urși. Însă pentru o perioadă de cinci ani, între 1978 și 1982, Ceaușescu nu a mai vânat în această rezervație deoarece i s-a părut că urșii de acolo erau „prea mici”.

„La nicio altă vânătoare nu se mobilizaseră un număr așa de mare de oameni”

Pe 15 octombrie 1983 a revenit însă la vânătoare în Rezervația Cușma. Cu câteva zile înainte s-au făcut verificări pentru a identifica numărul de exemplare de urși care puteau fi împușcați.

„Din verificările făcute în cursul zilei și din observațiile de seară rezulta că în zonă sunt peste 30 de urşi, deci o situație bună. Convenim cu toții să raportăm că se poate conta pe 16-18 urși. Niciodată nu se raportau toți urșii. Întotdeauna se lăsa o rezervă, pentru orice eventualitate. (…)

În cele două zile care mai rămăseseră până în ziua vânătorii s-au făcut ultimele pregătiri. Organele de partid județene au dat dispoziție să fie mobilizați 400 de oameni și peste 100 de lucrători de Miliție și Securitate, care urmau să se împartă în trei echipe de gonași.

Din cele patru goane, cât trebuia să se facă, la primele trei era stabilită o echipă distinctă, urmând ca la ultima goană să fie concentrate toate cele trei echipe de gonaşi. (…) La nicio altă vânătoare nu se mobilizaseră un număr așa de mare de oameni și nu se făcuseră atâtea pregătiri”, scrie Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

Invitații nu îndrăzneau să tragă înaintea lui Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu a ajuns în Rezervația Cușma la ora 9:30, cu elicopterul prezidențial. Un alt elicopter i-a adus pe cei trei invitați ai lui, Constantin Dăscălescu, Emil Bobu şi Iosif Banc. Cel de-al treilea elicopter a adus-o pe Elena Ceaușescu și pe soțiile invitațiilor.

„Prima goană a pornit cu gălăgie mare, cu focuri de armă şi cu bubuiturile câtorva petarde. (…) După o jumătate de oră de la începerea goanei s-au auzit primele focuri de armă, semn că unii urşi au ajuns la linia de standuri. Desigur că trăsese Ceauşescu pentru că, pe de o parte, ceilalți doi invitați nu îndrăzneau să tragă înaintea șefului, iar pe de altă parte, bubuiturile focurilor de armă dublu express de calibrul 375 erau inconfundabile. (…)

La sfârșitul goanei ne-am dus cu toții spre standul şefului să vedem câți urşi au căzut. Patru oameni târau deja un urs care căzuse la 30-40 de metri de stand. Alți doi urși au fost aduși la standul lui. Deci, în total căzuseră doar trei urşi de mărime mijlocie. În afara acestora, alți doi urşi au plecat răniți, lăsând în urma lor stropi mari şi rari de sânge. Ceaușescu nu prea era mulțumit de rezultat”, precizează Vasile Crișan, unul dintre specialiști silvici care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizare partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Ceaușescu se plimba printre urșii împușcați și aștepta să fie lăudat

În goana a doua și a treia, Ceaușescu a împușcat șapte urși, dar tot nu era prea mulțumit, se aștepta la mai mult. A urmat însă a patra goană la care au participat peste 500 de gonași, un număr enorm.

„Goana a început ca de obicei cu gălăgie mare – preciza Vasile Crișan –, cu focuri de armă și bubuituri de petarde. (…) Din locul în care mă aflam, vedeam curm urșii (…) se îndreptau spre linia de standuri și mai ales spre standul principal. (…)

Ceaușescu trăgea aproape încontinuu zeci de cartușe cu cele două arme dublu express. Totul semăna cu scenele de război văzute numai în filme. Urșii din goană alergau în toate direcțiile, încercând să iasă din încercuire. Zadarnic, pentru că erau ca într-o cușcă, aveau șanse minime de scăpare. Am încercat să-i număr, dar a fost imposibil. (…)

Focul ucigător, puternic și continuu, trimis de Ceaușescu din cele patru țevi de `Holland & Holland`, curma rând pe rând viața celor mai mulți dintre urși. Puțini au scăpat cu viață. Parte din ei au plecat să-și vindece rănile sângerânde sau să moară ulterior, cine știe prin ce văgăuni”.

Imediat după terminarea goanei, a început operațiunea de scoatere din văi şi de pe versanți a urșilor împușcați. Ceaușescu a împușcat nu mai puțin de 14 urşi.

„În sfârşit, Ceaușescu era foarte mulțumit! Se plimba printre urșii așezați pe iarbă, îi examina pe fiecare, căutând locul în care au fost împușcați şi făcând aprecieri privind mărimea și punctajul blănurilor. Rând pe rând se uita în ochii celor prezenți, așteptând să fie lăudat şi preamărit pentru această `realizare` extraordinară”, mai scria Vasile Crișan.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești

În perioada cât a condus țara, numele lui Ceaușescu „apare ca unic stăpân al vânatului din România”

Ceaușescu, bătrânețea și vânătoarea

Ceaușescu, la vânătoare de urși cu tovarășa de viață: „Ea îi arăta fiecare urs. El nu se mai uita dacă este mare sau mic, trăgea în tot”