Copiii neanderthalieni din Germania antică ar fi vânat țestoase minuscule, dar nu pentru a le mânca

Preistoria are o părtinire clară în favoarea lui Homo sapiens. Poate din cauza unor reconstrucții greșite de la început sau pur și simplu pentru că noi am supraviețuit, iar ei nu, tindem să ni-i imaginăm pe neanderthalieni (care, în mare parte, ne sunt strămoși) ca fiind proști, brutali și primitivi. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, iar o nouă cercetare realizată într-un sit antic din Germania vine să confirme acest lucru: copiii neanderthalieni din Germania antică ar fi vânat țestoase minuscule, dar nu pentru a le mânca.

„Datele noastre oferă primele dovezi că neanderthalienii vânau și prelucrau țestoase la nord de Alpi, dincolo de regiunea mediteraneană”, a explicat arheologa Sabine Gaudzinski-Windheuser, de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz și centrul de cercetare arheologică MONREPOS (Germania).

• Bacteria scarlatinei a fost găsită într-o mumie precolumbiană. De ce contează descoperirea?
• Povestea întemeierii Romei, oraşul de pe Şapte Coline. Ab urbe condita!

Nu este o noutate că neanderthalienii vânau țestoase, acest lucru este cunoscut de zeci de ani. Însă, până acum, dovezile proveneau dintr-o zonă geografică restrânsă, în jurul Mediteranei. Și e logic: acolo clima este mai caldă, iar țestoasele au nevoie de temperaturi ridicate pentru a prospera.

Fascinația neanderthalienilor față de țestoase

Noul studiu analizează însă o regiune aflată la aproape 1.000 de kilometri distanță, situl paleolitic mijlociu Neumark-Nord, din centrul Germaniei. Zonele atât de nordice puteau deveni ocazional suficient de calde pentru a susține populații de țestoase, dar aceste perioade erau scurte, lăsând în urmă „instantanee” rare, dar valoroase pentru arheologi.

Neumark-Nord reprezintă, astfel, un adevărat „cadru înghețat” al vieții neanderthalienilor din timpul ultimei perioade interglaciare, acum aproximativ 125.000 de ani. Tot mai multe descoperiri sugerează că țestoasele aveau un rol important: săpăturile din anii 2010 au scos la iveală câteva zeci de seturi de resturi de țestoase, datând din aproximativ 900 de ani de ocupație neanderthaliană, multe dintre ele purtând urme clare de măcelărire.

Copiii neanderthalieni din Germania antică ar fi vânat țestoase minuscule. Dar apare o întrebare firească: de ce?

La prima vedere, răspunsul pare simplu: aveau nevoie de hrană. Însă, încă o dată, nu trebuie să subestimăm această specie. „Putem exclude aproape complet ideea că țestoasele erau consumate ca aliment”, a spus Gaudzinski-Windheuser.

De fapt, aceste mici broaște-țestoase europene de baltă (Emys orbicularis) nu erau foarte valoroase din punct de vedere nutritiv. Mai mici decât rudele lor din sud, nu ofereau suficientă energie pentru a justifica efortul: „cu o greutate de aproximativ un kilogram, țestoasele de baltă au o valoare nutrițională relativ scăzută”, a explicat cercetătoarea. În plus, neanderthalienii nu duceau lipsă de hrană: cantitatea mare de animale de talie mare descoperite în zonă indică un posibil surplus caloric.

Copiii neanderthalieni din Germania antică ar fi vânat țestoase. De ce făceau acest lucru?

În schimb, țestoasele aveau un avantaj clar: erau ușor de prins. „Este posibil ca ele să fi fost vânate de copii”, sugerează Gaudzinski-Windheuser. „Carapacele lor ar fi putut fi apoi transformate în unelte”, de exemplu în recipiente sau linguri primitive.

Desigur, aceasta este doar o ipoteză. Există și alte explicații: poate erau folosite în scopuri medicinale, o practică ce a continuat până cel puțin în secolul al XIX-lea. Sau poate, pur și simplu, aveau un gust bun. Adevărul este că e dificil să stabilim motivele unor oameni care au trăit cu mult înaintea limbajului scris și care nu au lăsat în urmă artă locală cunoscută.

Chiar și așa, descoperirea acestor carapace este importantă, contribuind la imaginea tot mai complexă pe care o avem despre rudele noastre dispărute. „Strategiile de supraviețuire ale neanderthalienilor depășeau cu mult simpla maximizare a aportului caloric”, a subliniat Gaudzinski-Windheuser.

Aceste strategii erau „complexe”, a adăugat ea. „Rezultatele noastre aduc o nouă perspectivă asupra flexibilității ecologice a neanderthalienilor”, a concluzionat cercetătoarea.

Studiul a fost publicat în revista Scientific Reports.

Vă recomandăm să citiți și:

O linie genetică umană necunoscută a supraviețuit și s-a adaptat după sfârșitul erei glaciare

Fosila „celei mai bătrâne caracatițe” nu este deloc o caracatiță, dezvăluie scanările

În urmă cu peste două secole era descoperită, din greşeală, una dintre cele mai mari comori arheologice ale lumii

Dinții copiilor antici dezvăluie o boală extrem de gravă de acum 4.000 de ani