Burnout exista și în Evul Mediu. Lecțiile vechi de sute de ani care pot ajuta și astăzi împotriva epuizării

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În Evul Mediu, epuizarea psihică nu era deloc o excepție. Departe de imaginea unei epoci preocupate exclusiv de religie și supraviețuire, scrierile medievale descriu cu surprinzătoare acuratețe simptome pe care astăzi le asociem cu burnout-ul: oboseală, lipsă de motivație, confuzie mentală și sentimentul că orice efort este lipsit de sens.

Istoricul Peter Jones susține, în volumul Self-Help from the Middle Ages: A Journey into the Medieval Mind, că oamenii Evului Mediu dezvoltaseră deja un veritabil „ghid” pentru înțelegerea și depășirea acestor stări. Potrivit BBC, cercetarea sa arată că preoții acelor vremuri acționau asemenea unor terapeuți, ajutându-i pe credincioși să-și gestioneze suferințele emoționale prin dialog și reflecție.

Unul dintre primii autori care a descris acest fenomen a fost călugărul Ioan Casian, în secolul al V-lea. El vorbea despre o stare caracterizată prin oboseală, disperare, dorința de a fugi de îndatoriri și o „confuzie irațională a minții”, care îi făcea pe oameni să se simtă inutili și incapabili să acționeze. Simptomele sunt remarcabil de apropiate de ceea ce medicina contemporană definește drept epuizare profesională sau burnout.

Interesul lui Peter Jones pentru acest subiect a pornit din propria experiență. În perioada în care a predat la Universitatea din Tiumen, în Siberia, istoricul s-a confruntat cu izolarea, frigul extrem și dorul de familie, ajungând într-o stare în care nu mai găsea energia necesară nici măcar pentru activitățile cotidiene.

În căutarea unei explicații, Jones a descoperit conceptul medieval de acedia, tradus adesea drept lene, dar care avea un sens mult mai profund. Pentru gânditorii medievali, acedia însemna „absența iubirii, paralizia grijii și un gol al spiritului” – o stare în care lucrurile care altădată aduceau bucurie nu mai trezeau niciun interes.

Soluțiile propuse atunci sunt surprinzător de actuale. În locul luptei permanente cu propriile emoții, autorii medievali recomandau acceptarea faptului că astfel de stări fac parte din condiția umană. Un manuscris din secolul al XIII-lea compara aceste sentimente cu un popor imposibil de alungat complet: pot fi ținute sub control, dar nu eliminate definitiv.

La rândul său, călugărul William Peraldus îi îndemna pe cei afectați de epuizare să privească dincolo de dificultățile prezentului și să găsească un scop superior care să le ofere direcție.

„Ai nevoie de sprijinul și puterea cuiva sau a ceva ce iubești pentru a trece prin momentele dificile. Dacă ai încredere în lucrurile pe care le iubești, ele vor reveni, în cele din urmă”, explică Peter Jones.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mintea Medievală: o redescoperire a gândirii psihologice și a precursorilor psihoterapiei în Evul Mediu

Ce însemna Luna pentru oamenii din Evul Mediu?

Rețetele din Evul Mediu au multe în comun cu modul în care găteau bunicii noștri

Matilda de Toscana, Doamna de Fier a Italiei medievale. Femeia care a decis lupta dintre papă și împărat