După războaie și confruntări militare, diplomații au sarcina grea de a reconstitui punțile de legătură între popoare. Pentru acest lucru este nevoie de mult tact și diplomație. Dar chiar și între diplomați pot exista anumite ironii și vorbe aruncate care produc neplăceri. Un asemenea episod l-a trăit și un tânăr diplomat român după Primul Război Mondial. Cel care l-a provocat pe diplomatul român a fost nimeni altul decât fiul generalului Mackensen, comandantul trupelor de ocupație ale Puterilor Centrale din România în Prima Conflagrație Mondială.
Războaiele se încheie prin tratate, dar urmările lor se sting mult mai greu.
În Europa de după Primul Război Mondial, diplomații au avut dificila misiune de a restabili relațiile dintre state și de a reconstrui legăturile distruse de anii de conflict.
Pentru România, această perioadă a fost cu atât mai delicată cu cât memoria ocupației și a confruntării militare era încă foarte vie.
Tânărul diplomat Raoul Bossy a fost numit la sfârșitul anului 1921 în postul de al doilea secretar al Legației României de la Roma. Misiunea României din capitala Italiei era condusă de Alexandru Emanuel Lahovari, unul dintre cei mai experimentați diplomați români ai vremii.
Însă după Primul Război Mondial au continuat să existe tensiuni diplomatice între fostele țări combatante, care se simțeau și la Roma. Despre această situație delicată vorbește Raoul Bossy și în memoriile pe care le-a lăsat posterității.
„Ambasador al Germaniei (în Italia, n.r.) era baronul Constantin von Neurath, fost șef de Misiune la Copenhaga și apoi la Constantinopol. Situațiunea sa era oarecum gingașă, la așa de scurtă vreme după terminarea războiului.
În plus, i se confiscase Ambasada Palazzo Caffarelli de pe Capitol (unde se și începuseră săpături pentru a căuta urmele templului lui Jupiter Capitolinus), și, cum lucrările de restaurare erau încă în curs la Vila Wolkonsky alle Rose (de lângă San Giovanni Laterano) menită a deveni noul sediu al reprezentanței germane, rămăsese ambasador fără local.
Locuia în același hotel cu mine – Albergo Palazzo – așa că ne întâlneam întruna în ascensor, în sufragerie sau în saloanele hotelului”, nota Bossy în memoriile sale.
Dacă cu ambasadorul Germaniei, Raoul Bossy s-a înțeles bine, nu același lucru s-a întâmplat cu prim-secretarul legației germane de la Roma. Prim-secretar era Hans Georg von Mackensen (cunoscut și ca Stansgeorg Mackensen), fiul generalului Anton Ludwig August von Mackensen, cel are a condus trupele de ocupație ale Puterilor Centrale din România în Primul Război Modnial.
La o masă dată de șeful Misiunii diplomatice a României din Italia, Alexandru Emanuel Lahovari, Mackensen i-a vorbit lui Bossy despre frumusețile Sinaiei și l-a întrebat dacă Familia Regală își mai petrece verile la Peleș, locul unde el însuși locuise în timpul ocupației.
Bossy i-a răspuns ironic, amintindu-i de victoria României și de unirea cu Transilvania, spunând că familia regală petrece acum o parte din vară la Predeal.
„Țin minte că, la o masă la Lahovari, eram așezat lângă dânsul și că, în dorința de a se arăta amabil, mi-a vorbit, cu mai multă căldură decât tact, de frumusețile Sinaiei, pe care avusese prilejul să le prețuiască atunci când locuia, cu tatăl său, la Castelul Peleș, în timpul ocupației germane a Munteniei
– `Majestățile Lor tot la Castelul Peleș își petrec verile?`, m-a întrebat el.
M-am răzbunat răspunzând-i: `De când cu victoria noastră și unirea cu Transilvania, Majestățile Lor petrec o bună bucată a verii în Predeal!`
Cu Stansgeorg Mackensen mai era să mă întâlnesc la Budapesta unde am fost amândoi miniștri în aceiași ani și am întreținut cele mai bune raporturi și apoi la Roma, când el era ambasador al Reichului și eu ministru al țării noastre”, mai povestea Raoul Bossy.
Cum a murit Take Ionescu. Mărturia lui Raoul Bossy
Cine a fost la un pas să devină soția regelui Carol I și regină a României?
Nunta Principesei Elisabeta și o întâmplare neobișnuită cu ambasadorul Olandei
Un diplomat român între sultanul otoman, țarul rus și împăratul austro-ungar