14 octombrie 1947 – Chuck Yeager sparge bariera sunetului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cu două coaste fracturate și la bordul unui avion-rachetă construit după forma unui glonț, Chuck Yeager a realizat primul zbor supersonic controlat și confirmat oficial. Bell X-1 a depășit o limită pe care numeroși aviatori o considerau aproape imposibil de trecut.

La 14 octombrie 1947, deasupra deșertului Mojave din California, căpitanul Charles „Chuck” Yeager a intrat în istoria aviației. Avionul experimental Bell X-1 pe care îl pilota a atins Mach 1,06, devenind prima aeronavă cu pilot care a depășit viteza sunetului în zbor controlat și orizontal, performanță confirmată prin măsurători.

Yeager a ajuns la aproximativ 1.127 de kilometri pe oră, la altitudinea de 13.100 de metri. Dincolo de curajul pilotului, reușita a fost rezultatul anilor de cercetări realizate de Bell Aircraft, Forțele Aeriene americane și National Advisory Committee for Aeronautics – NACA, instituția care a precedat NASA.

Ce era, de fapt, „bariera sunetului”?

Bariera sunetului nu este un obstacol fizic, asemenea unui zid invizibil. Expresia descrie dificultățile aerodinamice întâlnite atunci când o aeronavă se apropie de viteza sunetului.

La asemenea viteze, aerul nu se mai comportă ca un fluid aproape incompresibil. În jurul aripilor și fuselajului se formează unde de șoc, rezistența la înaintare crește brusc, iar comenzile avionului își pot pierde eficiența. Piloții care se apropiaseră anterior de această limită raportaseră vibrații violente, instabilitate și pierderea controlului.

Viteza sunetului nu are o valoare fixă, ci depinde în special de temperatura aerului și, indirect, de altitudine. Numărul Mach exprimă raportul dintre viteza unui obiect și viteza locală a sunetului. Mach 1 înseamnă că aeronava zboară cu viteza sunetului, iar Mach 2 indică o viteză de două ori mai mare.

Un avion construit după forma unui glonț

Bell X-1 nu semăna cu avioanele militare obișnuite. Inginerii au proiectat fuselajul aeronavei după forma unui glonț de mitralieră de calibrul .50, despre care se știa că își păstrează stabilitatea la viteze supersonice.

Aeronava avea aripi subțiri, un stabilizator orizontal reglabil și un motor-rachetă cu patru camere, capabil să dezvolte aproximativ 2.700 de kilograme-forță. Spațiul din interior era extrem de aglomerat, cuprinzând rezervoare, instalații de presurizare, instrumente de măsură și cabina îngustă a pilotului.

X-1 nu a decolat de pe pistă prin mijloace proprii. Aeronava a fost transportată în cala de bombe modificată a unui bombardier B-29 și eliberată la aproximativ 6.100 de metri altitudine, pentru a economisi combustibilul necesar accelerării. Aparatul folosit în zborul istoric purta numele Glamorous Glennis, ales de Yeager în onoarea soției sale, Glennis.

A zburat cu două coaste fracturate

Cu două zile înaintea zborului, Yeager a căzut de pe un cal și și-a fracturat două coaste. Temându-se că va fi înlocuit, nu le-a spus superiorilor despre accident. Singurul membru al echipei căruia i-a mărturisit a fost inginerul și pilotul Jack Ridley.

Durerea îl împiedica să închidă singur trapa cabinei cu brațul drept. Ridley a tăiat o bucată dintr-o coadă de mătură, pe care Yeager a folosit-o ca pârghie pentru a bloca trapa cu mâna stângă. Episodul este spectaculos, dar arată și riscul pe care pilotul și l-a asumat ascunzând o accidentare serioasă înaintea unui zbor experimental.

Momentul în care acul a trecut de Mach 1

La ora 10:26, Bell X-1 a fost eliberat din cala bombardierului B-29. Yeager a pornit motorul-rachetă și a urcat rapid. Pe măsură ce indicatorul ajungea la Mach 0,95, apoi la 0,98 și 0,99, avionul a rămas controlabil.

Indicatorul de viteză a trecut de Mach 1 și a ajuns la valoarea 1,06. La sol s-a auzit bubuitul sonic produs de undele de șoc, dar Yeager a relatat că trecerea fusese surprinzător de lină. Temuta „barieră” nu provocase distrugerea avionului și nici pierderea controlului.

Zborul a demonstrat că problema nu era existența unei limite imposibil de depășit, ci proiectarea unei aeronave capabile să rămână stabilă în regimul transonic și supersonic.

O reușită colectivă

Povestea a rămas legată de numele lui Chuck Yeager, însă succesul nu i-a aparținut numai lui. Inginerii Bell au construit aeronava, specialiștii NACA au furnizat cercetări aerodinamice și instrumente de măsură, iar piloții și tehnicienii de la Muroc Army Air Field au pregătit programul de testare.

Bell X-1 se află astăzi în colecția National Air and Space Museum din Washington, D.C. Zborul său a deschis drumul avioanelor supersonice, programelor experimentale americane și cercetărilor care aveau să contribuie ulterior la zborul spațial.

Știați că?

Chuck Yeager fusese pilot de vânătoare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și doborâse cinci avioane inamice într-o singură zi.

Bell X-1 a fost vopsit într-un portocaliu intens pentru a putea fi observat mai ușor pe cer și fotografiat în timpul testelor.

Recordul lui Yeager este descris riguros drept primul zbor supersonic controlat, susținut și confirmat oficial. Performanța a fost clasificată inițial drept secretă, a ajuns în presă în decembrie 1947 și a fost confirmată oficial de Forțele Aeriene americane abia în martie 1948. Au existat afirmații potrivit cărora alți piloți ar fi depășit anterior Mach 1 în picaj, însă acestea nu au fost demonstrate prin măsurători concludente.

Surse

https://www.nasa.gov/history/SP-4219/Chapter3.html

https://www.nasa.gov/history/x1/

https://www.nasa.gov/aeronautics/first-generation-x-1/

https://www.si.edu/object/bell-x-1%3Anasm_A19510007000

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cine a fost cel mai deștept om din istorie?

Test de cultură generală. Cine a inventat gurile de canal?

Ziua în care a început a doua mare conflagraţie mondială. Dominaţia nazistă în Europa, de la Anschluss la atacul împotriva Uniunii Sovietice

Strâmtoarea Ormuz, locul de care depinde o parte din energia lumii. Unde se află și de ce a devenit atât de importantă