Hans cel Deștept: Povestea calului despre care cercetătorii au crezut că înțelege limba germană și matematica

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Povbestea lui Hans cel Deștept. Pentru o scurtă perioadă, la începutul anilor 1900, oamenii de știință au crezut că un cal putea citi în germană, putea recunoaște pictorii după stil și rezolva calcule matematice complexe.

Uneori, cunoașterea este o povară. Astăzi știm că dacă vrei pe cineva care să știe diferența dintre o compoziție de Chopin și una de Ceaikovski, e mai bine să apelezi la o persoană cu pregătire muzicală, nu la un cal. La începutul secolului XX, însă, părea că lucrurile nu erau chiar atât de clare.

În anul 1900, profesorul de matematică Wilhelm von Osten s-a săturat să lucreze exclusiv cu oameni și a decis să antreneze un cal să facă calcule. Timp de patru ani, l-a supus pe cal la un adevărat „curs avansat” de matematică pentru cai, după care a prezentat rezultatele. Calul răspundea la întrebări prin bătăi din copită. De exemplu, când i se cerea să rezolve o problemă, lovea de un număr de ori corespunzător rezultatului corect.

Era Hans cel Deștept într-adevăr capabil să rezolve probleme de matematică?

Pentru a putea răspunde la întrebări, era „evident” că animalul știa germană, limbă în care părea că Hans putea și să scrie. Folosind copitele pentru a „bate” literele alfabetului (A=1, B=2 etc.), calul ar fi putut să scrie nume de persoane și să comunice în propoziții complete. Fără pregătire în artă, identifica și pictori după operele lor. Inutil de spus că Hans cel Deștept a devenit o adevărată vedetă, mulțimi mari de oameni venind să-l vadă „vorbind” prin bătăi din copită. Nu doar publicul larg a fost impresionat, ci și oameni de știință.

Au existat, desigur, și sceptici. După secole în care oamenii călăriseră cai, ideea că aceștia ar avea inteligența unui contabil era greu de acceptat. În 1904, Ministerul Educației din Germania a format o comisie pentru a investiga fenomenul. Timp de un an și jumătate, Hans a fost testat în condiții controlate, inclusiv fără ca dresorul să fie prezent. Calul continua să răspundă corect aproape la fel de des, iar comisia a concluzionat că nu există trucuri, o concluzie oarecum corectă, scrie IFL Science.

Cum a fost aflat adevărul?

Ulterior, psihologul și biologul Oskar Pfungst a conceput experimente mai riguroase. În unele teste, cel care punea întrebările nu era vizibil pentru cal; în altele, nici măcar nu știa răspunsul corect. Rezultatul a fost clar: când cel care punea întrebarea nu știa răspunsul, nici calul nu îl „știa”; iar când Hans nu putea vedea reacțiile oamenilor din jur, performanța lui era identică cu a oricărui alt cal.

Pfungst a realizat că Hans nu făcea matematică, ci citea expresiile faciale și postura celor care știau răspunsul. Când ajungea la numărul corect, publicul reacționa, adesea inconștient, iar calul primea semnalul să se oprească și să-și câștige cubul de zahăr.

Hans poate că nu ne-a învățat matematică, dar ne-a învățat ceva esențial despre designul experimentelor și despre necesitatea de a elimina indiciile involuntare oferite de cercetători.

După ce misterul a fost elucidat, interesul pentru Hans a dispărut. A fost înrolat în Primul Război Mondial și se pare că a fost fie împușcat, fie mâncat de trupe.

Vă recomandăm să citiți și:

Victime ale ciumei, ascunse printre scheletele găsite la Turnul Londrei

Sute de pantofi din piele neagră, din secolul al XIX-lea, au ajuns în mod misterios pe o plajă

În 1940, un câine a descoperit o peșteră plină cu opere de artă antice

Cum a ajuns Apărarea Aerospațială americană să-l urmărească pe Moș Crăciun timp de 70 de ani?