Lumea SECRETĂ de sub zăpezi

Aceasta asigură nu doar supravieţuirea lor, dar şi a noastră, a oamenilor. Fără zăpadă, regnul animal şi cel vegetal ar arăta cu totul diferit.

Cercetătorii americani de la Universitatea din Wisconsin-Madison s-au aliniat unei noi categorii de oameni de ştiinţă numiţi ecologişti hibernali. Este un domeniu de cercetare relativ nou, care se concentrează asupra relaţiilor dintre animale, plante şi habitatele lor acoperite de zăpadă.

• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…
• Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii

Comparativ cu alte habitate, ecosistemele hibernale au fost foarte puţin explorate şi aceasta poate fi considerată o scăpare majoră, având în vedere cât de important este rolul zăpezii în viaţa speciilor respective. Iar pe lista acestor specii trebuie incluşi şi oamenii. Resursele noastre de apă din timpul primăverii şi al verii depind crucial de topirea zăpezii.

Echipa de cercetători americani a demarat un proiect naţional de studiere a ceea ce se numeşte „subnivium”, habitatul izolat termic de sub zăpada sezonieră care este un refugiu pentru vieţuitoare şi care se menţine la o temperatură constantă. Un fel de igloo construit de natură.

Se ştie foarte puţin despre felul în care animalele şi microorganismele reuşesc să trăiască în acest subnivium iar proiectul încearcă să studieze care ar fi consecinţele încălzirii globale. Ce se va întâmpla dacă zăpada dispare?

Iernile tot mai calde reduc durata existenţei acestui subnivium, grosimea lui şi izolaţia termică. Aceste condiţii noi de climă nu mai permit menţinerea temperaturilor constante din subnivium, mai mult, duc la scăderea lor. O climă aflată în încălzire, cu mai puţină zăpadă, determină răcirea solului care era protejat de stratul de nea. Acest lucru afectează atât vieţuitoarele care se refugiază pe perioada iernii, dar şi pe fermierii care nu-şi mai pot planta culturile la timp.

Aşa cum nu există doi fulgi de zăpadă identici, nici zăpezile nu sunt toate la fel. Innuiţii din Alaska ştiu cel mai bine acest lucru şi, pentru ei, există nu mai puţin de nouă cuvinte diferite pentru zăpadă: annui, api, pukak, qali, siqoq, kimoagruk, upsik, qamaniq, siqoqtoaq. Ecologiştii hibernali au început deja să preia aceşti termeni.

Annui, de exemplu, se referă la ninsoare. Api este stratul proaspăt aşternut de nea. Pukak este stratul de la bază, esenţial pentru micile mamifere care îşi construiesc acolo vizuine pe timpul iernii. Există un întreg univers pe care nu-l putem vedea.

Potârnichea polară este un locuitor frecvent din subnivium

Qali este zăpada de pe ramurile copacilor, care oferă refugiu păsărelelor şi altor organisme care încearcă să se ferească de frig.  Auşelul-cu-cap-galben, o mică pasăre cântătoare din America de Nord, supravieţuieşte nopţilor geroase de iarnă cuibărindu-se în acest strat de zăpadă de pe crengi, numit qali.

Gheaţa care acoperă ramurile copacilor are o altă denumire, kanik. Zăpada întărită de viscol de la suprafaţa stratului de nea se numeşte upsik şi este utilă turmelor de cerbi sau elani care pot păşi mai uşor pe aceste porţiuni îngheţate.

Primăvara aduce ceea ce se numeşte siqoqtoaq, în traducere liberă „crusta soarelui”, stratul superior de zăpadă care se topeşte ziua şi îngheaţă din nou noaptea. În acesta trăiesc specii de microbi şi alge care hibernează câteva luni şi la venirea căldurii se transformă într-un covor verde sau roşu aprins.

Gazelele din Deşertul Gobi din nordul Chinei şi sudul Mongoliei depind de rezervele de apă îngropate în nisip provenite din topirea zăpezilor. Micile mamifere precum chiţcanii, o specie de şoricei, nu migrează iarna din zonele reci, ci se refugiază în subnivium. Vidrele se ascund sub movilele de zăpadă şi îşi creează ieşiri prin care ajung sub gheaţa râurilor pentru a căuta peşte. Elanii din Alaska se folosesc de movilele de zăpadă pentru a putea ajunge la ramurile tinere ale copacilor şi a se hrăni.

Ciupercile microscopice şi alte microorganisme sunt şi ele active în subnivium, hrănind rădăcinile florilor sălbatice şi crescându-le metabolismul pentru a putea reînvia şi înflori în primăvară. Fără pătura de zăpadă şi izolaţia termică pe care aceasta o conferă vieţuitoarelor, locuitorii hibernali din subnivium, cum ar fi broscuţele, ar îngheţa.

Cercetarea aflată în derulare prezintă aşadar concluzii preliminare care relevă riscul enorm al încălzirii climei pentru toate aceste animale şi pentru ecosisteme.

Sursa: Rador