O lume pierdută oferă o privire asupra planetei înainte de ultima eră glaciară

O lume pierdută din Mexic a oferit oamenilor de știință posibilitatea să privească o parte din planeta noastră dinainte de ultima eră glaciară.

Oamenii de știință au identificat o pădure de mangrove, situată pe râul San Pedro Martir, din statul Tabasco (Mexic), care este ultima rămășiță a unui ecosistem antic ce datează de acum 110.000 de ani.

• Criza climatică crește frecvența valurilor oceanice mortale, indică un studiu
• Mii de meteoriți care au ajuns în Antarctica ar putea fi pierduți pentru totdeauna

O mangrovă este un arbust sau un copac care crește în apă sărată sau salmastră, în general în zona estuarelor. Acest amestec de plante a apărut pentru prima dată în perioada Cretacicului târziu până în Paleocen și s-a răspândit în principal pe fondul mișcării plăcilor tectonice.

Pădurea de mangrove din San Pedro Martir a existat cândva pe malul unui ocean vast, unde temperatura era mult mai caldă, potrivit Heritage Daily. În prezent este situată la circa 170 de kilometri, în interior, din cauza schimbărilor climatice la nivelul mării. Pădurea oferă o imagine a trecutului antic, permițând oamenilor de știință să înțeleagă modul în care mediile s-au adaptat la schimbarea nivelului mării, odată cu schimbarea climatului global.

„Cea mai uimitoare parte a acestui studiu este că am reușit să examinăm un ecosistem de mangrove care a fost prins în timp pentru mai bine de 100.000 de ani. Există cu siguranță mai multe de descoperit despre modul în care multe specii din acest ecosistem s-au adaptat în diferite condiții de mediu atunci”, a afirmat dr. Octavio Aburto-Oropeza, de la Universitatea din California și unul dintre autorii studiului.

Cum au aflat detalii din această lume pierdută înainte de ultima eră glaciară

Într-o lucrare publicată în PNAS de Universitatea din California, cercetătorii au detaliat că au prelevat probe genetice și geologice pentru a afla exact cum au ajuns mangrovele de pe coastă în râu.

Analizând această lume pierdută înainte de ultima eră glaciare, oamenii de știință au concluzionat că mangrovele din San Pedro Martir sunt înrudite cu cele găsite în laguna de coastă Términos, din sudul Mexicului, devenind un grup divergent separat în timpul unei perioade cunoscută sub numele de Eemian sau ultima perioadă interglaciară.

La vremea respectivă, temperatura globală era cu trei până la cinci grade Celsius mai caldă decât în ​​prezent, ceea ce a făcut ca straturile de gheață din întreaga lume să se topească și a dus la creșterea nivelului mării cu 6-9 metri.

Deoarece regiunile de coastă ale Mexicului sunt relativ plane, modificările nivelului mării au provocat scufundarea unor suprafețe vaste de pământ, mostrele geologice de scoici acvatice și pietricele rotunjite indicând faptul că o mare parte din pământ se afla sub apă în timpul Eemianului.

Tot atunci, nefiind izolate de mare, mangrovele din râul San Pedro Martir se aflau cândva pe coasta unui ocean mare. Din cauza temperaturilor scăzute de la începutul ultimei ere glaciare, nivelul mării a scăzut, ceea ce a provocat izolarea mangrovelor în râu.

Vă recomandăm să citiți și:

Încălzirea globală ar putea destabiliza în curând calota glaciară din Antarctica

O coliziune masivă, evitată în ultima clipă în Antarctica. Cercetătorii monitorizează cu atenție situația

O treime din întreaga calotă glaciară din Antarctica riscă să se prăbușească în mare

Un rinocer lânos tânăr, incredibil de bine conservat, descoperit după topirea permafrostului din Siberia