Un ghețar din Antarctica a doborât un record de viteză

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință au observat că un ghețar antarctic se fracturează cu cea mai mare viteză înregistrată vreodată: o crăpătură în ghețarul Antarcticii s-a deschis cu aproximativ 129 km/h.

Această descoperire arată că masivele glaciare pot să se spargă precum sticla, ceea ce i-ar putea ajuta pe cercetători să înțeleagă mai bine cum va afecta schimbarea climatică calotele glaciare.

• Munții Apalași au suficiente rezerve de litiu pentru 500 de miliarde de telefoane, au descoperit cercetătorii
• În timp ce mulți se întreabă dacă geoingineria este bună sau rea, ceva similar se petrece…

„Aceasta este, până în prezent, cea mai rapidă deschidere a unei fisuri care a fost observată vreodată”, a declarat Stephanie Olinger, autoarea principală a unui nou studiu asupra ghețarului și geofiziciană la Universitatea Stanford (SUA).

„Acest lucru arată că, în anumite circumstanțe, un ghețar poate să se spargă. Ne spune că trebuie să fim atenți la acest tip de comportament în viitor și ne informează asupra modului în care am putea descrie aceste fisuri în modelele de calote glaciare la scară mare”, a adăugat ea.

Noul studiu a fost publicat în jurnalul AGU Advances.

Un ghețar antarctic se fracturează precum sticla

Fisura de 10,5 kilometri s-a deschis în 2012 pe ghețarul Pine Island din Antarctica de Vest, un ghețar cheie care acționează ca un dop pentru calota glacială mai largă, împiedicând-o să alunece în mare.

Glaciologii definesc fisurile drept niște crăpături care trec complet printr-un ghețar plutitor și sunt văzute în mod obișnuit ca precursori ai desprinderii ghețarului în ocean, explică Live Science.

Pentru a studia fisura, cercetătorii au combinat observațiile din satelit cu date seismice preluate de la instrumente amplasate pe ghețar.

La o privire superficială, se poate aștepta ca ghețarul casant să se spargă, dar apa de mare vâscoasă umple crăpăturile, ceea ce complică imaginea. În noul studiu, oamenii de știință au descoperit că, spre deosebire de alte plăci de gheață mai mari care se desprind încet, acest ghețar antarctic se fracturează cu adevărat.

„Formarea fisurilor seamănă mai mult cu spargerea sticlei sau cu întinderea unei plastiline? Aceasta a fost întrebarea. Calculele noastre pentru acest eveniment arată că este mult mai asemănătoare cu spargerea sticlei”, a spus Olinger.

Cum ar arăta cel mai rău scenariu?

Ghețarul Pine Island și vecinul său de sud, ghețarul Thwaites sau „Ghețarul Apocalipsa”, se retrag din anii 1940 și se topesc rapid din anii 1980. Topirea ghețarului Thwaites singură a contribuit la o creștere cu 4% a nivelului global al mărilor și cu pierderea a aproximativ 540 de miliarde de tone de gheață, iar oamenii de știință cred că ambii ghețari ar fi putut trece deja de punctele cheie pentru prăbușire.

Ghețarul Pine Island are o suprafață de aproximativ 162.300 de kilometri pătrați, iar Ghețarul Thwaites are 192.000 de km pătrați. Dacă Ghețarul Thwaites s-ar topi complet, ar ridica nivelul mării cu peste 0,6 metri. Dacă această topire ar duce la destabilizarea mai largă a calotei glaciare din Antarctica de Vest, nivelurile globale ale mărilor ar crește cu aproximativ 3,4 m.

„Ghețarii exercită o influență stabilizatoare foarte importantă asupra restului calotei glaciare din Antarctica. Dacă un ghețar se rupe, ghețarul din spate se mișcă foarte repede. Acest proces de fisurare este practic modul în care ghețarii din Antarctica se desprind și formează aisberguri mari”, a spus Olinger.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum influențează extremele temperaturilor distribuția speciilor?

Concluziile unui studiu: Lăsați pădurile să se dezvolte pentru a capta carbon

Alimente, sol și apă: Cum s-ar transforma Pământul dacă dispar insectele?

Ce insule vor ajunge de nelocuit din cauza schimbărilor climatice?