Pasărea care adoptă sau ucide puii altor păsări

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De ce unii papagali adoptă sau ucid puii altor papagali? Infanticidul și adopția în regnul animal au fost pentru mult timp un puzzle pentru oamenii de știință. În timp ce atât masculii, cât și femelele din multe specii sunt cunoscute că ucid puii rivalilor lor pentru a obține un avantaj sexual sau social, alte animale au fost observate cum îngrijesc puii camarazilor morți sau dispăruți.

De ce unii papagali adoptă sau ucid puii altor papagali? O echipă de biologi de la Universitatea California, Berkeley (SUA) a descoperit că ambele comportamente extreme sunt surprinzător de comune printre papagalii-vrabie cu spate verde (Forpus passerinus), un mic papagal din America de Sud.

Într-un nou studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii prezintă aproape 30 de ani de observații, dezvăluind ce anume îi determină pe acești papagali să îngrijească sau să ucidă puii altora.

De ce unii papagali adoptă sau ucid puii altor papagali?

„La acești papagali, infanticidul și adopția gravitează în jurul proprietății imobiliare și a iubirii”, a declarat Steven Beissinger, autor al studiului, profesor de științe ale mediului, politici și management la Universitatea California, Berkeley.

„Cele mai multe atacuri de infanticid au avut loc atunci când o pereche a fost atacată de o altă pereche care încerca să preia un cuib dorit. De asemenea, a avut loc atunci când masculii doreau să se împerecheze cu o văduvă care deja avea pui, dar am fost surprinși să descoperim că acești noi masculi erau la fel de dispuși să adopte puii”, continuă profesorul.

Din 1988, Beissinger a condus o echipă de biologi care observă o comunitate de papagali care trăiesc într-o fermă de bovine în Guárico, Venezuela. În timp ce majoritatea papagalilor sălbatici trăiesc în coronamentul pădurii, ceea ce îi face foarte dificil de urmărit și studiat, papagalii-vrabie cu spate verde preferă să-și facă cuiburi în copaci și stâlpii de gard de pe pășuni. Pentru a observa dinamica familială a acestor păsări, Beissinger a creat locuri de cuibărit artificiale din tuburi mari de PVC și le-a instalat pe întregul teren al fermei. De asemenea, a început să coloreze inelele de pe picioarele papagalilor pentru a urmări indivizii și relațiile lor.

Zeci de ani de observații

În timpul studiului, Beissinger și fostul său absolvent Scott Stoleson au fost surprinși să găsească pui morți într-un cuib, fără nicio indicație clară despre ce i-a ucis.

„Nu am putut să stabilim dacă ceva i-a atacat sau dacă au murit din cauza bolii, sau altceva. Dar când am observat unele dintre cuiburi, dintr-odată a intrat un mascul care nu aparținea, care nu era părintele de la acel cuib, și a ieșit cu un pic de sânge pe cioc”, a spus Beissinger.

Această imagine i-a dat lui Beissinger primul indiciu că infanticidul ar putea avea loc printre papagalii-vrabie cu spate verde și a început să urmărească cazurile de comportament. Studiul include observații ale peste 2.700 de cuiburi între anii 1988 și 2015.

În timp ce infanticidul la mamifere și păsări încă este slab înțeles, pare să fie adesea motivat de selecția sexuală sau de dorința de a se reproduce. De exemplu, un mascul poate ucide puii unei femele văduve pentru a se împerechea cu ea mai repede.

Cu toate acestea, în cazul papagalilor-vrabie cu spate verde, competiția pentru locurile de cuibărit pare să fie principala motivație pentru atacuri. Papagalii au ucis sau au rănit pui și ouă la 256 dintre cuiburile monitorizate de biologi. În cele mai multe cazuri, atacurile au fost efectuate de un singur papagal sau de o pereche care mai apoi a revendicat locul de cuibărit.

Aceste atacuri au avut loc mai des atunci când populația de papagali era mare și competiția pentru cuiburi bune era acerbă.

Unii papagali adoptă alți pui, primind astfel și un cuib

„La niveluri scăzute ale populației, totul este iubire și pace, nu-i așa? Dar apoi, când ajungi la densități mari ale populației, este un masacru”, a spus Karl Berg, coautor al studiului, profesor asociat la Școala de Științe Biologice și Chimice Integrative la Universitatea Texas Rio Grande Valley din Brownsville (SUA), care a lucrat cu Beissinger la proiect timp de peste 20 de ani.

„Nu toată lumea se naște criminal, dar dorința de a se reproduce este foarte puternică. Când resursele oferite de mediu nu sunt suficiente pentru ca toți indivizii să se reproducă, ei caută strategii alternative. Din nefericire, asta implică uciderea puiilor nevinovați”, explică Berg.

Infanticidul a avut loc și în cuiburi în care unul dintre părinți murise și cel supraviețuitor își găsise un nou partener. Cu toate acestea, acești noi parteneri erau la fel de dispuși să adopte puii neînrudiți, iar alegerea de a deveni părinți adoptivi în cele din urmă nu a afectat succesul reproductiv al papagalilor.

„Adopția poate fi mult mai ușor de acceptat decât infanticidul, dar este de fapt mai dificil de înțeles, deoarece pun la încercare ideile lui Darwin despre selecția naturală. A fost foarte interesant să vedem că rezultatele pentru fitnessul reproductiv au fost cam la fel între adopție și infanticid și sugerează că există o strategie alternativă; adopția poate fi un mijloc non-violent de a-și transmite genele către următoarea generație”, a spus Berg.

Studiul a descoperit, de asemenea, că masculii care adoptau pui neînrudiți continuau să facă cuiburi cu femele văduve și să înceapă să se reproducă la vârste mai mici decât competitorii lor.

„Părinții vitregi obțineau iubire, un nou partener; și proprietate imobiliară, un loc de cuibărit”, a spus Beissinger, citat de Phys.org.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au deslușit misterul reproducerii păianjenilor de mare uriași din Antarctica

O specie a dispărut de pe Pământ, doar pentru „a reveni la viață” 130.000 de ani mai târziu

Pasărea africană de mărimea unui om care mănâncă pui de crocodil și își ucide frații

Iată de ce această creatură are ochi pe toată cochilia!