Cercetătorii speră că testele de sânge care detectează biomarkeri ai traumatismelor cranio-cerebrale vor putea să identifice mai bine severitatea leziunilor cerebrale care riscă să treacă neobservate și să îmbunătățească îngrijirea acestora.
Un studiu al unei echipe condusă de specialiști de la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh (SUA) a identificat praguri clinice pentru două proteine detectabile în sânge după o leziune cerebrală. Acestea ar putea să identifice mai bine severitatea leziunilor cerebrale și să ducă la o prioritizare mai eficientă a pacienților.
În SUA, aproximativ 2,8 milioane de persoane suferă anual traumatisme cranio-cerebrale, care pot provoca decese, complicații și dizabilități pe termen lung. „Rezultatele pe termen lung sunt surprinzător de slabe pentru persoanele cu traumatisme cranio-cerebrale care ajung la urgență”, a declarat Shawn Eagle, autorul principal al studiului.
Cercetătorii colectează date și probe biologice de la pacienți în cadrul proiectului TRACK-TBI, un studiu finanțat federal, desfășurat în mai multe centre medicale. Cercetările anterioare au arătat că peste jumătate dintre participanții cu traumatisme cerebrale ușoare prezintă limitări funcționale la un an după accidentare.
Eagle consideră că una dintre cauzele rezultatelor nefavorabile este identificarea insuficientă a leziunilor. „Înainte de această cercetare, dacă tomografia computerizată nu indica o leziune, nu exista o metodă obiectivă de a stabili dacă ai suferit un traumatism cerebral”, a explicat el, citat de EurekAlert.
Tomografia computerizată (CT) este investigația inițială utilizată de regulă în astfel de cazuri, deoarece este rapidă, accesibilă și relativ ieftină. Totuși, aproximativ 25% dintre pacienți prezintă anomalii intracraniene care nu sunt detectate prin această metodă. „Trimitem pacienții acasă după o tomografie cu rezultat negativ, dar unul din patru are anomalii vizibile la RMN, care impun îngrijire specializată”, a spus Eagle.
Rezonanța magnetică (RMN) oferă imagini mai detaliate ale țesutului cerebral, însă durează mai mult, costă mai mult și nu este potrivită pentru triajul rapid la urgență.
Testul analizat măsoară două proteine eliberate în sânge după leziunile cerebrale: GFAP și UCH-L1. Acesta îi poate ajuta pe medici să decidă dacă pacienții cu traumatisme ușoare au nevoie de CT, iar rezultatele sunt disponibile în aproximativ 15 minute.
Cercetătorii au constatat că, în primele 24 de ore după traumatism, nivelul proteinei GFAP îi poate diferenția pe pacienții cu leziuni cerebrale acute de cei fără anomalii detectabile prin imagistică. Proteina, eliberată de celulele gliale, atinge un nivel ridicat la 4-20 de ore după accidentare, apoi scade treptat în următoarele zile. UCH-L1, eliberată de neuroni, s-a dovedit mai puțin eficientă în diferențierea grupurilor analizate.
Este disponibilă acum și o versiune a testului care utilizează sânge integral și poate fi efectuată direct la patul pacientului, fără trimiterea probelor la laborator.
„Lucrăm pentru a integra acest test în practica zilnică a departamentelor de urgență”, a declarat Eagle. Cercetătorii analizează și dacă biomarkerii din sânge ar putea contribui la anticiparea evoluției pacienților pe termen lung.
Studiul a fost publicat în revista Journal of Neurosurgery.
De ce nu ne putem gâdila singuri? Creierul slăbește senzațiile pe care le poate anticipa
Afectează ciclismul fertilitatea? Ce spun specialiștii
Cum îți poți regla sistemul nervos: obiceiuri simple care ajută organismul să gestioneze stresul
Ce presupune dieta nordică? Un studiu amplu arată că ne-ar putea ajuta să trăim mai mult