Cometa interstelară 3I/ATLAS a adus materie dintr-un alt sistem planetar în raza de acțiune a telescoapelor noastre, însă analizarea compoziției sale chimice ridică o problemă.
Particulele de înaltă energie întâlnite în timpul călătoriei sale prin spațiu i-ar fi putut modifica straturile exterioare.
Folosind doar măsurătorile publicate ale gazului eliberat, cercetătorii estimează că încălzirea solară a îndepărtat un strat de la suprafață gros de aproximativ 1,7-5,2 metri. Includerea unor cantități plauzibile de praf pierdut ridică unele estimări la peste 10 metri.
Calculele, realizate de Tessa Frincke și Darryl Seligman de la Universitatea de Stat din Michigan, apar într-un studiu acceptat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Descoperită în iulie 2025, 3I/ATLAS este al treilea obiect interstelar detectat traversând sistemul solar. Pe măsură ce lumina solară o încălzea, substanțele înghețate s-au transformat în gaz, contribuind la formarea norului care înconjoară nucleul său solid.
Frincke și Seligman au adunat măsurătorile publicate privind viteza cu care s-au eliberat diferite substanțe înainte și după cea mai apropiată trecere a cometei de Soare. Ei au analizat modul în care aceste rate s-au schimbat de-a lungul traiectoriei sale, iar apoi au însumat pierderea totală de masă rezultată.
Estimările lor indică o pierdere de gaz de aproximativ 18-58 de miliarde de kilograme, în principal apă, dioxid de carbon și monoxid de carbon. Pentru a transforma această pierdere într-o adâncime de eroziune, ei au calculat cu cât s-ar fi micșorat raza pe măsură ce acele cantități de materie s-au evaporat.
Grosimea estimată rezultată descrie însă o eroziune distribuită uniform pe întreaga suprafață. Aceasta nu arată adâncimea exactă la care s-au erodat anumite porțiuni individuale.
Gazul este însă doar o parte din ceea ce pierde o cometă. Particulele solide se desprind și ele, iar includerea lor ar putea însemna că Soarele a îndepărtat o cantitate considerabil mai mare de materie.
Un studiu anterior sugerează că radiațiile au transformat monoxidul de carbon în dioxid de carbon în straturile exterioare ale cometei. Acest lucru ar putea explica cantitatea neobișnuit de mare de dioxid de carbon detectată în gazul eliberat înainte de cea mai apropiată trecere de Soare.
Acea modelare plasa zona modificată chimic la o adâncime de aproximativ 15-20 de metri. Estimările bazate doar pe emisiile de gaz nu ating această adâncime, însă unele scenarii care includ și praful ajung la adâncimi comparabile sau chiar le depășesc, scrie Phys.org.
În noua lor lucrare, Frincke și Seligman concluzionează că „este posibil ca suprafața să fi fost erodată până la straturile de material nemodificat”.
Calculele nu confirmă cu certitudine că acest lucru s-a întâmplat. Tipurile diferite de gheață ar putea ocupa regiuni distincte ale cometei, modificând compoziția gazului eliberat fără a expune un interior intact.
Cu toate acestea, estimările le oferă astronomilor o modalitate de a conecta aceste semnale chimice variabile cu adâncimi posibile din interiorul nucleului.
Compararea materialului eliberat la începutul și la sfârșitul trecerii ar putea ajuta la separarea caracteristicilor moștenite de 3I/ATLAS din sistemul său de origine, de modificările suferite pe drum.
Obiectul interstelar 3I/Atlas ar putea fi de aproape trei ori mai vechi decât Sistemul Solar
Cometa interstelară 3I/ATLAS dezvăluie o chimie bizară dincolo de Sistemul Solar
Cometa interstelară 3I/ATLAS continuă să fascineze astronomii! Ce fenomen a fost observat acum?
O ultimă „suflare” de la cometa interstelară 3I/ATLAS pe măsură ce iese din Sistemul Solar