Un posibil tratament pentru autism ar fi fost descoperit la maimuțele rhesus

Oamenii de știință au găsit un potențial tratament pentru autism. De ani de zile, Catherine Talbot, profesoară de psihologie la Florida Tech (SUA), studiază comportamentul social al masculilor de maimuță rhesus, cu scopul de a înțelege cum indivizii mai puțin sociabili pot servi drept model pentru autismul uman.

Cele mai recente rezultate ale echipei sale arată că suplimentarea unui hormon numit vasopresină a crescut nivelul de sociabilitate al acestor maimuțe fără a spori agresivitatea. Descoperirea indică un potențial tratament pentru autism.

• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), 1 din 36 de copii este afectat de tulburări din spectrul autist (ASD), o creștere semnificativă față de raportul de 1 la 44 înregistrat în 2018. În prezent, există doar două tratamente aprobate de FDA pentru autism, iar acestea vizează doar simptomele secundare, nu cauza în sine, notează Medical Xpress.

O cercetare pe maimuțe rhesus ar putea duce la un potențial tratament pentru autism

La fel ca oamenii, maimuțele rhesus prezintă variații în comportamentul social: unele sunt foarte sociabile, altele evită contactul social, într-un mod comparabil cu anumite manifestări ale autismului. Echipa lui Talbot a vrut să înțeleagă cum biologia și comportamentul influențează cogniția socială.

Într-un studiu publicat în revista PNAS, cercetătorii de la Florida Tech, Stanford, UC Davis și Centrul Național pentru Primatologie din California au testat vasopresina ca potențial tratament.

Vasopresina este un hormon cunoscut pentru rolul său în comportamentul social al mamiferelor. Studiilw anterioare arătaseră că maimuțele mai puțin sociabile și unii oameni cu autism aveau niveluri mai scăzute de vasopresină.

Totuși, cercetările pe rozătoare sugerau că suplimentarea acestui hormon ar putea induce agresivitate, ceea ce a dus la reticență în testarea lui ca tratament. Dar Talbot a observat că aceste comportamente agresive apăreau în contexte în care, de fapt, ele erau adecvate din punct de vedere social, de exemplu, în apărarea teritoriului. Mai important, testele anterioare se făcuseră pe animale neurotipice, nu pe cele cu tendințe antisociale.

Cum s-a făcut testarea?

Maimuțele cu niveluri scăzute de vasopresină au fost lăsate să inhaleze hormonul sub formă de vapori, printr-un nebulizator. Pentru câteva minute pe săptămână, animalele își puneau singure fața în dispozitiv, atrase de sucul de struguri albi preferat.

Cercetătorii au verificat că hormonul ajunge în lichidul cefalorahidian, apoi au testat răspunsurile la stimuli sociali și agresivi (prin videoclipuri), dar și capacitatea maimuțelor de a recunoaște fețe și obiecte.

Rezultatul? Maimuțele care în mod obișnuit nu reacționau la stimuli sociali și recunoșteau mai bine obiecte decât fețe au început, după tratament, să răspundă pozitiv la comportamentele prietenoase și să-și îmbunătățească memoria facială. Important de menționat: vasopresina nu a crescut comportamentele agresive.

Pe scurt, hormonul a „salvat” abilitățile sociale ale acestor maimuțe, oferind speranță pentru dezvoltarea unui tratament de tip medicină personalizată pentru autism.

Unul dintre colaboratorii lui Talbot a început deja testarea pe pacienți umani, iar alte studii clinice sunt așteptate în curând.

Pe termen scurt, Talbot plănuiește să investigheze și alte forme de cogniție socială, cum ar fi „teoria minții” (capacitatea de a înțelege perspectiva altuia). Pe termen lung, echipa dorește să testeze intervenția cu vasopresină în stadii timpurii, pentru a vedea dacă poate schimba traiectoria dezvoltării sociale la indivizi vulnerabili.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce piloții de Formula 1 sunt cântăriți după curse?

Într-un nou studiu, șoarecii timizi au rezolvat problemele mai rapid decât cei curajoși

Vaccinul împotriva herpesului zoster ar putea reduce riscul de demență

Dieta africană versus dieta occidentală: Alimentația vestică, dăunătoare pentru imunitate