O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Zona de excludere de la Cernobîl le este interzisă oamenilor, însă după explozia reactorului 4, acum aproape 40 de ani, alte forme de viață nu doar că au apărut acolo, ci par să fi supraviețuit și chiar prosperat. Absența oamenilor a contribuit probabil la acest lucru, însă pentru o ciupercă de la Cernobîl, radiațiile ionizante care persistă în structurile din jurul reactorului par să reprezinte un avantaj.

O ciupercă de la Cernobîl și-a dezvoltat o abilitate remarcabilă. Pe pereții interiori ai uneia dintre cele mai radioactive clădiri din lume, oamenii de știință au descoperit o ciupercă neagră, ciudată, care pare să trăiască perfect în aceste condiții. Este vorba despre Cladosporium sphaerospermum, iar unii cercetători cred că pigmentul său închis, melanina, i-ar putea permite să folosească radiațiile ionizante așa cum plantele folosesc lumina pentru fotosinteză. Mecanismul propus poartă numele de radiosinteză. Totuși, deși s-a observat că ciuperca se dezvoltă mai bine în prezența radiațiilor, nimeni nu a reușit să explice clar de ce.

• Everest, Chimborazo, Mauna Kea: care este cu adevărat cel mai înalt munte din lume?
• Ce a descoperit o echipă de cercetători în structura termică de sub Groenlanda?

Misterul a început la sfârșitul anilor ’90, când o echipă condusă de microbiologul Nelli Zhdanova a investigat adăpostul din jurul reactorului avariat și a descoperit o comunitate surprinzătoare de 37 de specii de ciuperci, multe dintre ele închise la culoare și bogate în melanină. C. sphaerospermum domina mostrele și prezenta cele mai ridicate niveluri de contaminare radioactivă.

O ciupercă de la Cernobîl folosește radiațiile pentru a se hrăni

Ulterior, cercetători de la Albert Einstein College of Medicine (SUA) au arătat că expunerea acestei ciuperci la radiații ionizante nu o afectează cum ar afecta alte organisme, de fapt, îi stimulează creșterea. Radiațiile ionizante pot smulge electroni din atomi, rupând moleculele și afectând grav ADN-ul, însă aici păruseră mai degrabă benefice. În plus, experimentele au arătat că radiațiile modifică comportamentul melaninei din ciupercă, sugerând un mecanism necunoscut.

În 2008, aceiași cercetători au propus o ipoteză: ciuperca ar putea capta radiațiile și le-ar transforma în energie, într-un proces comparabil cu fotosinteza, melanina având un rol asemănător clorofilei. În același timp, melanina ar acționa ca un scut împotriva efectelor dăunătoare ale radiației.

Un studiu din 2022 a întărit ideea de protecție: atunci când C. sphaerospermum a fost expusă pe exteriorul Stației Spațiale Internaționale, senzorii au arătat că ciuperca bloca o parte din radiația cosmică.

Un mecanism care încă nu este cunoscut

Totuși, demonstrarea radiosintezei rămâne dificilă. Nu există dovezi clare că ciuperca fixează carbon folosind radiația sau că obține un câștig metabolic direct din aceasta. Fenomenul rămâne, deocamdată, o ipoteză fascinantă.

Alte ciuperci melanizate prezintă reacții diferite: unele cresc mai repede sub radiații, altele doar produc mai multă melanină. Comportamentul lui C. sphaerospermum nu este universal, ceea ce ridică alte întrebări: este vorba despre o adaptare care îi permite să „se hrănească” cu radiație sau doar un mecanism de protecție?

Deocamdată, nu există un răspuns. Dar știm că această ciupercă neagră găsește o modalitate ingenioasă de a supraviețui și, poate, de a prospera într-un loc în care oamenii nu pot trăi în siguranță. Viața, se pare, găsește mereu o cale.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care animal are cei mai mari ochi din lume?

Cristale de elemente din pământuri rare au fost descoperite, în premieră, într-o plantă

O creatură ce pare desprinsă din legende trăiește în zilele noastre

Cercetătorii au observat ce se întâmplă în Parcul Național Yellowstone după cutremure