Furnicile au o abilitate uimitoare de „a mirosi” moartea

Coloniile de furnici se comportă ca superorganisme strâns coordonate, iar o nouă cercetare arată că furnicilor bolnave în stadiu terminal emit un miros special care avertizează lucrătoarele că sunt infectate fatal.

În loc să ascundă boala, trimite o alarmă chimică timpurie care le determină pe lucrătoare să le taie coconii și să le dezinfecteze cu acid formic — ucigând atât agentul patogen, cât și pupa însăși.

• Test de cultură generală. De ce animalelor le place să fie mângâiate?
• Modul în care păsările folosesc țigările aruncate este o dovadă în plus că fumatul este nociv

La multe specii sociale, indivizii ascund adesea boala pentru a evita să fie alungați de semeni. Puietul de furnică adoptă o abordare foarte diferită. Când pupele de furnici se confruntă cu o infecție pe care nu o pot supraviețui, ele eliberează o alarmă chimică care își avertizează tovarășii de cuib de pericolul pe care îl vor prezenta în curând.

Când lucrătoarele detectează această alarmă, ele răspund rapid. Îndepărtează pupa pe moarte din coconul său, creează mici deschideri în suprafața sa exterioară și o tratează cu acid formic, otrava antimicrobiană proprie a furnicilor. Acest proces distruge agenții patogeni care se înmulțesc în interiorul pupei, dar ucide și pupa însăși.

„Ceea ce pare a fi un sacrificiu de sine la prima vedere este, de fapt, benefic și pentru semnalizator: protejează tovarășii de cuib, cu care împarte multe gene. Prin avertizarea coloniei cu privire la infecția lor mortală, furnicile bolnave ajută colonia să rămână sănătoasă și să producă colonii fiice, care transmit indirect genele semnalizatorului către următoarea generație,” explică Erika Dawson, primul autor al studiului.

Avertismente timpurii de infecție

Acest studiu, realizat în colaborare cu ecologistul chimist Thomas Schmitt, raportează pentru prima dată această formă de semnalizare altruistă a bolii la insectele sociale. Fără astfel de semnale, o furnică infectată fatal ar putea muri neobservată și ar deveni extrem de contagioasă, punând în pericol întreaga colonie.

„Furnicile adulte care se apropie de moarte părăsesc cuibul pentru a muri în afara coloniei. În mod similar, lucrătoarele care au fost expuse la spori fungici practică distanțarea socială,” explică Sylvia Cremer.

Ea notează că acest lucru este posibil doar pentru furnicile capabile să se miște singure. Puietul imobil, precum pupele în curs de dezvoltare, nu are capacitatea de a părăsi cuibul, similar celulelor infectate din țesuturile corpului.

Atât celulele corpului, cât și puietul de furnică depind de ajutoare pentru a preveni răspândirea infecției.

Un indiciu chimic

În mod uimitor, ambele se bazează pe o soluție similară: emit un indiciu chimic care atrage celulele imunitare din corp sau furnicile lucrătoare din colonie.

Aspectul fascinant, potrivit lui Dawson, este că furnicile nu semnalează infecția în mod indiscriminat, scrie SciTechdaily.

„Pupele regină, care au o apărare imunitară mai puternică decât pupele lucrătoare și pot limita singure infecția, nu au fost observate să emită acest semnal de avertizare către colonie,” explică ea. „Puietul lucrător, pe de altă parte, nu a putut controla infecția și a semnalat pentru a alerta colonia.”

Prin semnalizare doar atunci când o infecție devine incontrolabilă, puietul bolnav permite coloniei să răspundă proactiv la amenințările reale. În același timp, această abordare asigură că indivizii capabili de recuperare nu sunt sacrificați inutil.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Furnicile au colonizat întreaga planetă, cu doar câteva excepții

Iată cum furnicile ar putea rezolva problemele traficului urban

Cercetătorii chinezi au dezvoltat un cip inspirat de furnicile de deșert

O specie de furnici își tratează rănile infectate cu antibiotice