După jumătate de secol, flăcările de la „Porțile Iadului” s-ar putea stinge

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Rapoartele conform cărora craterul de gaz Darvaza își pierde din strălucire s-ar putea să nu fie atât de îmbucurătoare pe cât par. Flăcările vechi de decenii de la așa-numitele „Porți ale Iadului” din Turkmenistan încep, în sfârșit, să se diminueze.

Deși oficialii și ecologiștii și-au dorit mult timp ca focul să fie stins, această veste recentă s-ar putea să nu fie atât de bună pe cât ne-am dori.

Craterul de gaz Darvaza, așa cum este cunoscut oficial situl, este o groapă masivă situată în deșertul Karakum, celebră pentru flăcările sale neîncetate care ard încă din anii ’70. Cea mai acceptată variantă a originilor sale sugerează că, în 1971, sovieticii au forat accidental într-o pungă enormă de gaz natural în timp ce căutau petrol.

Pentru a preveni eliberarea vaporilor toxici, sovieticii au decis să aprindă gazul, sperând că va arde rapid. A fost o eroare de calcul: solul s-a prăbușit, creând un crater lat de 70 de metri și adânc de 20 de metri. Cinci decenii mai târziu, groapa arde în continuare, consumând metanul care se scurge din scoarță.

În 2025, în cadrul unei conferințe internaționale, Turkmenistanul a declarat că focurile de la Darvaza slăbesc. „Reducerea este de aproape trei ori”, a afirmat Irina Luryeva, director la compania energetică de stat Turkmengaz. Ea a adăugat că datele satelitare independente de la compania britanică Capterio confirmă aceste schimbări, scrie IFLScience.

Originile unui dezastru

Guvernul turkmen susține că intensitatea a scăzut datorită forării a două puțuri lângă crater în 2024, care extrag gazul direct din punga subterană. Totuși, Capterio crede că flăcările începuseră să scadă dinainte de crearea puțurilor, nefiind clar dacă procesele naturale au contribuit și ele.

Chiar dacă flăcările slăbesc, este puțin probabil ca ele să se stingă complet în viitorul apropiat. Mai mult, craterul continuă să producă o cantitate uriașă de metan în fiecare an.

Între 2022 și 2025, craterul a emis în medie aproximativ 1.300 kg de metan pe oră. În octombrie 2025, emisiile au crescut la 1.960 kg pe oră. Deși cantitatea este mai mică decât cea eliberată de unele câmpuri mari de petrol, metanul rămâne un factor puternic de accelerare a schimbărilor climatice.

Craterul continuă să producă o cantitate uriașă de metan

Atunci când gazul arde în crater, metanul este convertit în dioxid de carbon (CO2), care este mai puțin dăunător pe termen scurt. Dacă focul s-ar opri complet, metanul brut, care este de aproximativ 30 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în captarea căldurii în atmosferă, ar fi eliberat direct.

Deși CO2 este principalul motor al schimbărilor climatice pe termen lung, metanul este al doilea cel mai abundent gaz cu efect de seră, responsabil pentru aproximativ 11% din emisiile globale.

Așadar, deși flăcările sunt mai slabe, faptul că ele continuă să ardă ar putea fi, varianta mai bună pentru planetă în acest moment.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Acta Geophysica.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Flăcările eterne”. Un munte din Azerbaidjan arde de 4.000 de ani

Au trecut 25 ani de când MIR, stația spațială a ruşilor, s-a prăbuşit în flăcări în ocean

O fabrică de aluminiu a devenit „iadul pe pământ”. De ce a fost cuprinsă de flăcări?

Sovieticii au descoperit, din greșeală, „Porțile Iadului”, iar apoi le-au dat foc. Zeci de ani mai târziu, flăcările încă nu s-au stins