Oamenii de știință au descoperit ceva neașteptat la supervulcanul din Yellowstone

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Supererupțiile sunt printre cele mai devastatoare evenimente geologice de pe Pământ, capabile să elibereze peste 1.000 de kilometri cubi de magmă, rocă și cenușă. Impactul lor masiv asupra climei globale și a ecosistemelor îi determină pe specialiști să analizeze minuțios structurile subterane care alimentează acești giganți.

Recent, o echipă de cercetători de la Institutul de Geologie și Geofizică al Academiei Chineze de Științe (IGGCAS) a dezvoltat un model tridimensional avansat al Americii de Nord de Vest.

• Peștii suferă masiv din cauza poluării luminoase, au descoperit cercetătorii
• De ce, în anotimpurile călduroase, Marea Neagră devine turcoaz?

Studiul lor, publicat în revista Science, propune o teorie complet nouă care dărâmă ipotezele clasice despre rețeaua magmatică de sub caldeira Yellowstone.

Timp de decenii, manualele de geologie au susținut că supervulcanii stochează magmă lichidă în rezervoare uriașe, unde presiunea crește treptat până când tavanul de rocă cedează. Însă datele recente arată că supervulcanii activi nu dețin astfel de rezervoare lichide permanente.

În schimb, magma este distribuită în regiuni vaste formate parțial din rocă topită și cristale solide, un amestec fluid numit „terci magmatic”.

Un vânt mătură adâncurile continentului

Aceste sisteme dense se extind prin litosferă, învelișul rigid exterior al Pământului, făcând dificil de explicat modul în care un material atât de vâscos poate genera supererupții doar prin simpla flotabilitate.

Yellowstone a servit ca laborator natural. În ultimele 2,1 milioane de ani, caldeira a trecut prin două supererupții. Deși studiile seismice anterioare confirmaseră prezența unui terci magmatic masiv înclinat spre sud-vest, forțele adânci care creează și mențin acest sistem au rămas un mister. Până acum.

Noul model geodinamic indică faptul că Yellowstone nu este alimentat de o pană mantelică adâncă care urcă direct de la granița cu nucleul terestru, așa cum se credea. Sursa magmei se află mult mai sus, în astenosfera superioară, scrie Sciencedaily.

Supererupțiile, printre cele mai devastatoare evenimente geologice de pe Pământ

Cercetătorii au demonstrat că un astfel de vânt, o mișcare orizontală extinsă de rocă fierbinte care curge lent în interiorul mantalei, transportă materialul topit spre est. Acest flux este generat de subducția pe termen lung a fostei plăci tectonice Farallon, ale cărei rămășițe se scufundă și astăzi adânc sub centrul Americii de Nord.

Pe măsură ce acest flux fierbinte înaintează pe sub continent, el este atras în jos de rădăcina litosferică groasă de la est de Yellowstone. Tensiunea rezultată provoacă o topire prin decompresie, generând magmă.

Mai mult, interacțiunea dintre fluxul mantelic și litosfera din vest sfâșie subtil scoarța continentală, creând un canal înclinat spre sud-vest. Această structură oferă o cale ideală pentru ascensiunea și evoluția magmei, explicând perfect forma neobișnuită a sistemului vulcanic. Modelul chinez oferă, în premieră, un cadru fizic unitar capabil să explice longevitatea extremă a supervulcanilor lumii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință, uimiți de norul unui vulcan care distruge metanul din atmosferă

O gaură neagră s-a trezit după 100 de milioane de ani și a erupt ca un vulcan cosmic

Ce s-ar putea ascunde sub vulcanii de pe Marte?

NASA ar fi aterizat din greșeală lângă un vulcan pe Marte