Cașaloții au un organ secret care îi ajută să lovească mai tare

Cercetări recente oferă dovezi care susțin o ipoteză formulată în urmă cu peste două secole de un supraviețuitor al naufragiului vasului Essex, tragedie care avea să inspire celebrul roman „Moby-Dick”, scris de Herman Melville.

În dimineața zilei de 20 noiembrie 1820, Thomas Nickerson, în vârstă de doar 15 ani, se afla la bordul unei bărci de vânătoare de balene când un cașalot a lovit ambarcațiunea. Nickerson și ceilalți membri ai echipajului au reușit să se întoarcă spre nava principală, Essex, însă un al doilea cașalot, mult mai mare, s-a îndreptat direct către vas.

Potrivit relatării lui Nickerson, publicată aproximativ 50 de ani mai târziu, animalul a lovit Essex cu o asemenea forță încât oamenii au fost aruncați la podea. După prima coliziune, cașalotul s-a îndepărtat aproximativ 270 de metri, apoi s-a întors și a atacat din nou cu viteză maximă. A doua lovitură a distrus complet partea din prova, iar vasul s-a scufundat.

Cei 20 de membri ai echipajului care au abandonat Essex au ajuns în trei bărci de vânătoare, la aproximativ 2.100 de kilometri de cel mai apropiat uscat. Supraviețuirea lor avea să devină una dintre cele mai dramatice povești din istoria navigației și sursa de inspirație pentru „Moby-Dick”, potrivit BBC.

„Berbecul” din capul cașalotului

Cercetătorii suspectează că una dintre explicațiile pentru forța impresionantă a loviturilor cașalotului se află chiar în capul său. Capul reprezintă aproximativ o treime din lungimea corpului, iar în partea frontală se află un organ voluminos și moale, numit spermaceti.

Organul conține o substanță uleioasă cu același nume. Timp de secole, aceasta a fost extrem de valoroasă pentru industria vânătorii de balene, fiind utilizată inclusiv pentru combustibil, lumânări și săpunuri. Denumirea provine dintr-o veche confuzie a vânătorilor, care credeau că substanța ar fi spermă.

În secolele XVIII și XIX, aproximativ 300.000 de cașaloți au fost uciși la nivel mondial pentru produsele obținute de la aceste animale.

Funcția exactă a organului spermaceti nu este însă nici astăzi pe deplin elucidată. Una dintre ipoteze este că acesta ar putea avea un rol în luptele dintre masculi, acționând ca un veritabil amortizor și „berbec” biologic.

Ipoteza a fost susținută încă din secolul al XVIII-lea de Owen Chase, prim-ofițerul navei Essex. Biologul evoluționist Dave Carrier a pornit de la observațiile lui Chase și a încercat să testeze, la două secole distanță, dacă partea frontală a capului cașalotului poate funcționa ca o armă.

Cașaloții se lovesc între ei

Dovezi importante au apărut recent, când Alec Burslem, ecophysiolog la Universitatea din Hawaii, a reușit să filmeze cașaloți în timp ce se loveau cu capul unul de celălalt în apropierea Insulelor Baleare și a Azorelor.

În mai multe situații, masculi tineri au accelerat unul către celălalt și s-au ciocnit frontal. Una dintre cele mai puternice lovituri observate a fost produsă de un exemplar juvenil care s-a deplasat cu aproximativ 4,5 metri pe secundă. Impactul a fost estimat la aproximativ 460 de kilonewtoni.

Pentru un cașalot adult de dimensiuni mari, la aceeași viteză, forța impactului ar putea ajunge la aproximativ 1.200 de kilonewtoni. Cercetătorii compară un asemenea impact cu lovitura unui autobuz care circulă cu aproximativ 65 km/h.

Aceste observații susțin ideea că structura capului și organul spermaceti pot permite cașalotului să suporte și să producă lovituri frontale foarte puternice. Totuși, rolul exact al organului și măsura în care un astfel de mecanism a contribuit la scufundarea unor nave rămân subiecte de cercetare.

Trei nave au fost atacate de cașaloți

Înregistrările istorice indică trei cazuri cunoscute în care nave mari de vânătoare de balene au fost atacate de balene. În toate cele trei situații, atacatorii au fost cașaloți.

Pe lângă Essex, în 1851, un cașalot a atacat nava Ann Alexander în Pacificul de Sud și a distrus-o. În 1902, un alt cașalot a avariat grav și a scufundat Kathleen, în apropierea Insulelor Galapagos.

Atacurile asupra bărcilor mici folosite de vânătorii de balene erau însă mult mai frecvente. Jurnalele de bord ale epocii consemnează numeroase incidente, deși cercetătorii spun că relatările scrise nu reușesc întotdeauna să redea amploarea și dramatismul confruntărilor.

Organul ar putea avea și un rol în reproducere

Funcția spermaceti nu pare să se limiteze la posibilitatea de a amortiza loviturile. Cercetătorii iau în calcul și alte roluri, inclusiv unul legat de comunicare și reproducere.

Cașaloții produc sunete cu ajutorul unor structuri specializate situate în partea frontală a nasului. Sunetul se propagă atât înainte, în apă, cât și înapoi, către partea posterioară a organului spermaceti.

O femelă ar putea utiliza aceste semnale pentru a evalua dimensiunea organului unui mascul și, implicit, caracteristicile acestuia atunci când își alege partenerul.

Cercetătorii subliniază însă că multe aspecte ale biologiei cașaloților rămân necunoscute. Observarea directă a comportamentului lor în mediul natural este dificilă, iar oamenii de știință spun că sunt abia la începutul înțelegerii rolului complex pe care îl are uriașul organ din capul acestor animale.